Conacul Henter

Dealul Melcului este o rezervație geologică ce se întinde pe o suprafață de 8 ha. Este considerat cea mai mare ocurenţă de aragonit din România, având statut de protecție națională încă din 1980. Studiul aragonitului din zonă datează din secolele XVIII - XIX. János Bányai (1938) susţine că aceste depuneri de carbonaţi s-au format prin procese de precipitare din soluţii sărate, carbogazoase, cu temperatura scăzută. Ivirea de apă de la Dealul Melcului se prezintă sub forma unui izvor natural, activ. La baza depunerilor carbonatice iese la iveală apa, barbotând gaze cu miros de hidrocarburi. Apa ce se scurge în evantai îşi construieşte în continuu un con de aragonit de culoarea zerului de lapte. Exploatarea aragonitului a început în anul 1909 de către Knop Vencel, profesorul de origine cehă invitat să țină cursuri la Școala industrială de sculptură și șlefuire a pietrelor din Zlatna. Profesorul se mută la Corund și fondează Uzina de șlefuire a Aragonitului. Apogeul exploatării şi prelucrării aragonitului din Corund se plasează între anii 1931-1939. În urma acestor activităţi de minerit, formele naturale diversificate ale depunerilor se perturbează, dar și în zilele noastre o plimbare pe poteca de vizitare îți dă oportunitatea să descoperi lumea fascinantă a aragonitelor șia calcitelor striate. Rezervația se poate vizita doar pe potecă, sau se poate opta pentru un bilet combinat cu intrarea  și în Băile sărate UNICUM de la poalele stâncilor. Băile funcționează doar în sezonul cald. Rezervația se poate vizita pe cont propriu, dar cei care doresc un ghidaj profesionist, apelați la nr. de telefon afișat. Taxa de intrare: 10 RON

Muzeul va fi închis în perioada 1 noiembrie 2025 - 1 mai 2026. În perioada de iarnă se poate vizita doar pe bază de programare. Între 1 mai și 1 noiembrie este deschis Muzeul de Aragonit, vizavi de Dealul Melcului, pe DN13A, în fosta uzină de șlefuire. Aragonitul este un mineral cristalizat îmbogăţit în calciu carbonat de apele minerale sărate. Muzeul prezintă istoria și tehnica șlefuirii aragonitului, o colecție inedită de piese ce au luat naștere în aceeași clădire, unele cu 100 ani în urmă.  Obiectele şi artefactele din aragonit au ajuns în 1890 la Expoziţia Mondială din Paris (vaze, scrumiere, lămpi, cupe, fructiere, etc). Vă așteptăm să vizitați primul și unicul muzeu de acest fel din Europa.  Tarif de vizitare: 15 ron, 10 ron (elevi, pensionari). 

Muzeul Secuiesc al Ciucului, ca instituţie, s-a născut în anul 1950. Din anul 1970, sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului este Castelul-fortăreaţă Mikó, cunoscut ca „Cetatea”, cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc. Colecțiile muzeale: 1. Arte plastice, cu 7823 de creaţii provenite de la 207 de artişti; 2. Etnografie, cuprinzând piese de mobilier popular, obiecte de lemn şi de metal folosite în agricultură, obiecte folosite în zootehnie şi păstorit, obiecte folosite în prelucrarea laptelui, obiectele meşteşugurilor populare, piese de ceramică populară, instrumente muzicale populare: violoncel, vioara populară, clarinetul şi trompeta. Colecţia de textile (3336 de piese) este alcătuită din textile de interior şi porturi populare; 3. Expoziția în aer liber, cu case țărănești și porți secuiești construite din lemn; 4. Arheologie, colecție cu 90.000 obiecte din lut, piatră, os, metal etc., bijuterii, numismatică; 5. Cărți vechi, colecție care conţine vechiul fond al bibliotecii Ordinului Franciscan de la Şumuleu Ciuc, materialul bibliotecii Gimnaziului Romano-catolic, manuscrise, tipărituri, reviste, materiale de arhivă şi trusa de scule a legătoriei franciscane de la Şumuleu; 6. Științe ale naturii, cuprinzând colecțiile „Ape minerale”, „Ierbar”, „Păsări și mamifere”, „Minereuri și roci”; 7. Colecția de arme; 8. Artă religioasă. EXPOZITII PERMANENTE: • Istoria Cetăţii Mikó • Tipografia şi atelierul de legătorie de la Şumuleu Ciuc • Trecerea timpului în Ciuc • Valori restaurate ale tezaurului sacral

Este opera sculptorului Szervátiusz Jenõ si a fiului sau, Tibor (1972-74). Monumentul este sculptat dintr-o stanca de 3 metri inaltime, 1 m latime, avand greutatea de 8 tone, adusa aici de pe muntele Harghita, pe care sunt reprezentate personajele din operele lui Tamási: Magdó, tanarul indragostit din piesa „Énekes madár”, „Jégtörõ Mátyás si diavolul”, din nuvela „Ördögváltozás Csíkban” si tanarul pastor din Trilogia Ábel, opera de baza a scriitorului.

Istoria castelului: În anul 1466 auzim pentru prima dată despre familia nobilă de moșieri Geréb din Filiaș, a cărei conac nobiliar se afla aici încă din secolul al XV-lea, pe locul castelului care se găsește acolo și în prezent. Despre această clădire nu au rămas date scrise, dar se presupune că în 1588, György Geréb a aranjat renovarea conacului sau construcția unei alte clădiri agricole. În 1625, András Geréb, căpitanul de gardă al lui Gábor Bethlen, a reconstruit conacul prăbușit din piatră, în forma unui castel. În 1628, după moartea lui András Geréb, care nu a lăsat niciun moștenitor, moșiile au revenit tezaurului, fiind apoi donate de prințul Gabriel Bethlen lui Moise Székely cel Tânăr, judecător regal al Scaunului Odorhei și logodnicei sale, Judit Lónai. În 1635, Gheorghe Rákóczi I a oferit întregul castel din Fiatfalva, împreună cu proprietățile asociate lui Matthias Huszár de Brenhida, paharnicului său, judecătorul principal al Scaunului Mureș. Castelul se afla în posesia lui Moise Székely, dar din cauza infidelității acestuia a revenit în stăpânirea prințului. Matthias Huszár a decedat în 1652, iar dintre cele două fiice ale sale, Borbála Huszár sau Görgyné Torma, după primul ei soț, a moștenit castelul din Fiatfalva. Borbála Huszár și cel de-al doilea soț al ei, János Nemes de Hídvég, s-au căsătorit în februarie 1676 în castelul din Fiatfalva. Mai multe... Vizitarea castelului: Sunt posibile și tururi individuale și de grup ale castelului: ugroncastle.ro. Închiriere castel: Datorită lucrărilor de reconstrucție desfășurate între 2021 și 2024, castelul strălucește în toată splendoarea sa, fiind totodată nou și autentic. Într-unul dintre aripi au fost amenajate săli de evenimente, iar în aripa porții au fost create 12 camere de hotel cu baie proprie și cu vedere spre grădină. Castelul poate fi închiriat în întregime. Este recomandat pentru reuniuni de familie sau între prieteni de 2-3 zile, pentru activități de team building corporativ sau ca locație pentru nunți și petreceri de mai multe zile. Solicitați o ofertă aici! 

Conacul aflat în str. Petőfi Sándor nr. 34 a fost construit în stil clasicist. Datinile locale susţin că a fost construit de un membru al familiei Wesselényi şi prin moştenire a ajuns în proprietatea familiei Lécfalvi Gyárfás. Există construcţii pe acest loc începând din evul mediu. În grădina conacului au fost găsite rămăşiţele unei biserici din sec. 10. În noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, în această clădire și-a petrecut ultima noapte poetul Petőfi Sándor, care și-a dat viața în bătălia de la Albești. El a sosit în compania lui Zeyk Domokos, însoțit de generalul Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci, Varga Zsigmond. În grădina conacului se află un pom bătrân cunoscut sub numele de Părul lui Petőfi. Conacul urmează să fie renovat. Deocamdată, doar grădina este deschisă publicului. Foto: Mihálydeák Antal 

Proprietarul actual a moștenit casa de la ultimul membru al familiei Lengyel și a început renovarea acesteia. Clădirea în stil baroc reprezintă un exemplu al conacelor nobile din regiunea rurală. Incinta clădirii găzduiește patrimoniul istoric, instrumentele medicale și documentele doctorului Lengyel Árpád, membru al familiei Lengyel.

Szőcs Lajos, a cărui familie de trei generaţii se ocupă de fabricarea de pălării de paie, s-a hotărât să înfiinţeze primul Muzeu de Paie din ţară la Crişeni. Muzeul a fost înfiinţat într-o casă ţărănească tradiţională renovată. În prima încăpere pot fi văzute toate modelele de pălării de paie din ţară, în încăperea din mijloc sunt amplasate diferite obiecte de uz şi decoraţie, iar în ultima încăpere este prezentată tehnica de fabricare a pălăriilor de la seceratul paielor până la pălăria gata făcută. Tot aici poate fi văzută şi chiar încercată cea mai mare pălărie purtabilă din ţară, cu diametrul de doi metri şi greutatea de 2,65 kg. La fabricarea ei s-au folosit 500 m de împletitură de paie şi 1,5 km de aţă.  În curtea Muzeului, vizitatorul poate admira o extraordinară colecţie. Mai mult de 600 de pietre sculptate de natură, având forme deosebite, ca de exemplu: raţă, porumbel, şapcă etc. Tot în curte se găseşte şi o pălărie de cinci metri. Muzeul poate fi vizitat zilnic. Dacă este închis, întrebaţi în bar.

Simbolul caracteristic al trecutului social și economic al regiunii este moara, respectiv maşinăriile care utilizează puterea apei. În regiune pot fi găsite urmele mai multor mori de apă, dar puţine dintre ele sunt operaţionale. Din ce în ce mai multe așezări din secuime recunosc faptul că morile de apă vechi chiar de o sută de ani pot fi utile și în zilele noastre - în special ca atracţii turistice, pentru că aceste ”mașinării miraculoase” sunt într-adevăr interesante și trezesc curiozitatea oamenilor. Moara Tinka, care a fost construită în 1890 și care în prezent este monument istoric, face posibil ca cei interesaţi să îi cunoască funcţionarea și elementele constitutive, ca să afle modul în care strămoșii au utilizat puterea fluxului de apă al pârâului Békény, care mișcă roata de moară și macină din bobul de grâu făină. Moara Tinka în prezent are valoare muzeală, dar și funcţională. În fiecare an evenimentele organizate în curtea Morii Tinka din Gheorgheni, când fiecare vizitator poate să arunce o privire și să afle secretele de funcţionare a morii și secretele diverselor meserii populare, au un mare succes.