Rezervație naturală

Cheile Vârghișului se află în Grupa sudică a Carpaților Orientali, în Munții Perșani (1292 m). S-au dezvoltat pe calcare jurasice și au o lungime de 4 km.  Se află la limita județului Harghita cu Covasna. Cheile Vârghișului și peșterile din chei alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei IV-a IUCN (rezervație naturală), are o suprafață totală de 800 ha și se suprapune cu aria protejată Natura 2000 RO SPA 0027 Dealurile Homoroadelor. Cheile Vârghișului ascund un număr de aproape 130 de peșteri, dintre care 4 sunt deschise și este interzisă vizitarea acestora fără echipament corespunzător (căști, frontale, încălțăminte de drumeție sau cizme de cauciuc). Căile de acces:  - Drumul național DN13A Miercurea Ciuc - Vlăhița, de aici se intră în drumul județean DJ132 spre Lueta - Merești;  - Drumul național DN12 Sfântu Gheorghe - Bodoc, se intră în stânga pe drumul județean DJ122 spre Bățanii Mari - Biborțeni - Baraolt, de aici în partea dreaptă se intră în drumul județean DJ131 spre Tălișoara și se ajunge în satul Vârghiș. 

Pe colina Budvár (fronton de stâncă conglomerat 635 m) omul s-a stabilit deja din epoca neolitică şi a locuit aici şi de-a lungul epocii de fier, iar din epoca dinastiei Árpádiene au fost găsite urmele unor bordeie, cât şi ruinele unei fortăreţe. Din anul 1992 este considerată rezervaţie arheologică. Pe Budvár creşte raritatea floristică ocrotită, rodul-pământului (Arum maculatum). Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

Acesta este unicul tinov montan din Munții Harghitei de Nord. S-a format pe exteriorul unui con vulcanic care se află între culmile Vârful Ostoroș (1386 m), Vârful Fagul Roșu (1336 m), și Vârful Observatorul (1372 m), fiind la 1180 metri altitudine. Vegetația s-a stabilit treptat peste lacul colmatat, azi formând acest tinov minunat de munte. Aria protejată de 20 hectare, de tip botanică se poate accesa urmărind traseul turistic care pornește de la biserica din Cârța. Pe suprafața tinovului găsim o serie de plante ocrotite, cum ar fi gălbeneaua (Liguaria sibirica), specia de salcie (Salix pentandra) și bumbăcărița (Eriophorum vaginatum). Un grup de cercetători de la Cluj-Napoca a descoperit aici în anul 2000 o nouă specie de păianjen, unicat pentru România, o specie relictă rămasă din perioada ultimei ere glaciare, numită Meioneta similis, specie care a mai fost semnalată doar în Islanda, Finlanda și nordul Rusiei. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro

Lacul Rák este situat la 2 km nord de Porumbenii Mari, la altitudinea de 600 m. S-a format în urma unei alunecări de teren la sfârșitul perioadei glaciare. Relieful este format din roci sedimentare neogene, din marme argiloase sarmatiene și din gresii. Circumferința lacului este de 800 m, lungimea 250 m, lățimea 150 m, adâncimea este de max. 7 m, iar suprafața lacului este de 28.000 mp, 10 ha cu terenurile aferente. Această zonă de 10 ha este rezervatie naturală ocrotita de Legea nr. 5/2000. Lacul și împrejurimile sale adăpostesc multe specii rare de plante, cum ar fi otrățelul de baltă (Utricularia vulgaris), o plantă carnivoră care se hrănește cu insecte acvatice mici, raci și larve de țănțari.

Lacul Sfânta Ana, situat în craterul Ciomatului Mare, este singurul lac de origine vulcanică din Europa Centrală și de Est, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic al Ţinutului Secuiesc. Este înconjurat de pereții abrupți ai conului vulcanic al muntelui Ciomat, cu câteva vârfuri mai înalte: Ciomatul Mare (1301 m), Ciomatul Mic (1238 m), dealul Tata (1174 m) sau Piscul Pietros (1125 m).  Unic în Europa, lacul se află la 946 m altitudine, având un diametru de 1737 m, iar adâncimea lui cea mai mare fiind de 7 m.  De pe marginea craterului, 13 pâraie cu caracter temporar, formate în urma averselor, aduc apa şi pietrişul în lac. Lacul este alimentat din apă de ploaie şi din apa rezultată în urma topirii zăpezilor.  Pe marginea nordică şi pe cea vestică a început procesul de sedimentare a lacului, fundul lacului fiind acoperit de un strat de nămol din ce în ce mai gros. Adâncimea lacului măsoară în prezent 6,5 m în punctul cel mai adânc. Pe timp frumos, mai ales fără vânt, se pot observa bule de gaz, care se ridică de pe fundul lacului și care sunt de fapt manifestări ale activității post-vulcanice. În partea de nord, nord-est a lacului se poate observa un strat de turbă plutitoare care are o grosime de aproximativ un metru. Vizită la Lacul Sfânta Ana Natură, aer curat, mișcare și timp petrecut împreună!  Rezervația naturală Lacul Sfânta Ana-Tinovul Mohoș, este un loc excelent pentru familii, unul dintre locurile unde pe lângă admirarea peisajului și al naturii se formează atitudinea generațiilor viitoare față de mediul înconjurător.  La malul lacului se servește cel mai bun kürtőskalács și langoș din țară, iar printre mâncarea servită la terasă se găsesc opțiuni și pentru copii. Băuturile răcoritoare naturale și carbogazoase, berile nealcoolice sau alcoolice, ciocolata fierbinte, ceaiul și cafeaua pot fi savurate la eco-bufetele din parcare sau cel de la malul lacului. Toate produsele sunt vândute în ambalaje de sticlă sau ecologice.  Cover foto: Fodor István

Bazinul Ciucului de Jos se caracterizează prin mulțimea izvoarelor de apă minerală, bogate în sodiu, magneziu, calciu și hidrocarbonați, care oferă o apă potabilă de calitate excepțională și contribuie totodată la formarea unor habitate caracteristice de mlaștini turboase, refugii ale multor specii de plante și animale rare. Aceste izvoare sunt deosebite și prin faptul că sările minerale (limonitul) din apă precipitează în jurul lor alcătuind conuri, sau se răspândesc în împrejurimi, ca un înveliș noroios, numit de localnici “borsár” – de aici se trage și numele mlaștinii Borşaroş, care, în prezent este formată din două zone înmlăștinite izolate: Vízkert (Grădina apei) și Omlásalja (Surpătură). Mesteacănul pitic (Betula humilis) este o comoară specială a mlaștinii Borşaroş, aici trăia odată cea mai mare populație din țară a acestei specii. Este un relict glaciar, care, cu aspectul lui de arbor minuscul ne amintește de habitatele tundrelor. În prezent sunt 20-30 de exemplare în rezervație.

Mlaştina umflată este situată la vest de Miercurea Ciuc, la sud de DN13A şi la nord-est de Băile Chirui, întinzându-se în vecinătatea izvorului Festő. Accesul e uşor, fiindcă putem ajunge acolo pe un drum asfaltat. Mlaștina se întinde pe 2 hectare și a fost inclusă pe lista rezervațiilor botanice din anul 1980. Mlaștina are 120 metri lungime și 50 metri lățime și este alimentată de izvoare de apă minerală bogate în fier. De demult s-a descoperit puterea de vindecare și binefacere a acestei ape, motiv pentru care s-a săpat o baie mică la marginea mlaștinii. Microclimatul răcoros şi umed a permis supravieţuirea unor comunităţi speciale de plante care există în mlaştini asemănătoare sau în anumite teritorii nord-europene. Aceste specii sunt numite relicte, deoarece au rămas din era glaciară. Mlaștina adăpostește plante cum ar fi ochii șoricelului (Saxifraga hirculus), Paludella squarossa specifică zonelor sub-arctice (aceasta se găsește doar în trei locuri din țară) și roua cerului (Drosera rotundifolia). Surse text și foto:http://romanianturism.com/; http://www.greenharghita.ro/

STIMAȚI CLIENȚI! Suntem închiși din motive tehnice până la o dată ce o vom comunica ulterior. Ne cerem scuze pentru disconfortul creat. Muntele de Sare de la Praid este una dintre cele mai spectaculoase zone din Transilvania. Suprafața de 66 hectare a rezervației naturale se află la sud-vest de stațiunea turistică Praid și se suprapune peste domul de sare Muntele de Sare (576 m).  Muntele de Sare a ajuns să fie un dom separat datorită pârâului Corund și a activității umane. Aici puteți găsi doline în sare, chei în sare, spălări de versant în sare, izvoare de apă sărată, etc. Defileul de sare se află în partea de sud-vest a rezervației, format de pârâul Corund, care a retezat muntele de sare, treptat adâncindu-se, lăsând în urmă pereți abrupți de sare, stânci de sare albe, spectaculoase. De demult, în chei, se făcea exploatare la suprafață.  Încă se mai pot observa urmele galeriei Elisabeta, de-a lungul căreia s-au format peșteri mici în sare, curgeri de sare și noroioase. Adâncimea acestui sâmbure de sare este de 3 kilometri, având o formă elipsoidală, al cărui diametru este de 1,2 și 1,4 kilometri. Raritatea zonei sporește datorită speciilor de plante care cresc pe soluri sărate. În imediata apropiere a Centrului Wellness - viitoarelor băi, pe marginea nord-vestică a Muntelui de Sare se deschide traseul ecodidactic al Canionului de sare cu un punct de intrare, adică o mică clădire cu funcţie de centru de informare şi vizitare, folosită de custodia ariei protejate. Traseul în lungime de cca. 1 km are 7 puncte de interes prezentate în perioada iunie–octombrie de către personalul custodiei. Canionul de Sare s-au format şi datorită activităţii omului: săpăturile rămase după exploatarea sării s-au umplut cu apă de ploaie care le-a dizvolat, lărgindu-le.  Acestea s-au transformat în adevărate lanţuri de lacuri. În valea dintre lacuri s-a format canionul sării, adâncit apoi de pârâul Corund. Aici s-au organizat clăci pentru reabilitarea băilor cu nămol. Printre superbele formaţiuni create în sare cresc plante halofile, cum ar fi Salicornia herbacea (brânca). Sursa foto:http://www.primaria-praid.ro/  Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Munții Harghita-Mădăraș fac parte din punct de vedere geologic din lanțul vulcanic neogen al munților Călimani-Gurghiu-Harghita, cu un relief constituit în cea mai mare parte din roci andezitice (curgeri de lavă și piroclastite), care se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. Vârful cel mai înalt este Vârful Mădăraş (1.801 m). Se numeşte şi Muntele Sfânt al Secuilor.  De pe vârf avem o privelişte extraordinară asupra lanţului: când este vreme frumoasă, putem vedea aproape toată depresiunea transilvană, Platoul Harghita, Blatul Libanului, Munții Gurghiu, Munții Gheorgheni, Munţii Făgăraş. Arealul Harghita-Mădăraș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita.  Este și un domeniu schiabil popular, pârtiile din zonă (4,5 km) sunt la cca. 1.500 m şi 1.760 m. Sezonul de schi începe în decembrie şi poate dura până în mijlocul lunii aprilie.

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc. Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita. Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C), care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la nord de Sândominic, de pe DN12. Rezervaţii naturale incluse în parc: Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul Roşu, Cheile Şugăului (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha). Suprafaţa PNCB-H: 6793,64 ha.

Rezervația naturală Piatra Șoimilor se întinde pe o suprafață de 1,5 hectare, la vest de orașul Băile Tușnad, pe malul stâng al Oltului. Este localizată în extremitatea sud-estică a lanțului vulcanic Harghita, pe versantul estic al conului vulcanic Pilișca Mare. Cea mai spectaculoasă priveliște oferă turnul de andezit Piatra Șoimilor (824 m), care se înalță deasupra văii Oltului, oferind o panoramă perfectă asupra cadrului natural. Rezervația își datorează titulatura existenței unor floricele galbene, ce doar aici mai trăiesc din toată țara, vulturica lui Teleki (Hieracium telekianum) și vulturica onaltă (Hieracium piloselloides). Tot aici găsim și alte plante rare ocrotite ca borșișorul (Sempervivum marmoreum), pojarnița perforată (Hypericum perforatum) și drobul de munte (Cytisus hirsutus). În timpul lunilor de vară, de-a lungul cursurilor celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii (Telekia speciosa) care poate ajunge uneori și la 2 metri înălțime. Din fauna acestei rezervații putem aminti o serie de păsări de pădure: huhurezul mare (Strix uralensis), buha (Bubo bubo), scorțarul (Sitta europaea), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), pănțărușul (Troglodytes troglodytes) sau pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), apoi păsări răpitoare diurne ca șorecarul comun (Buteo buteo), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), uliul porumbar (Accipiter gentilis) și uneori și acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Un fenomen comun în jurul stațiunii este apariția ursului brun, de aceea vizitarea rezervației pe timp de seară sau noaptea nu este recomandată. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Rezervația botanică se întinde pe o suprafață de 20 hectare, aflată în nordul DN13B, în nord-vestul satului Borzont. Grosimea stratului de turbă nu este constantă, se subțiază treptat spre piemont. Dintre plantele rare ocrotite, care se află pe teritoriul rezervației, putem aminti coada șoricelului (Achillea impatiens), taula, daria, gălbenelele și garofița de munte (Dianthus superbus). Pe suprafața turbăriei se adăpostesc o serie de specii de păsări rare, ocrotite, cum sunt: becațina comună, codobatura galbenă, cristelul de câmp (Crex crex) și prepelița. Dintre speciile de păsări răpitoare rare, amintim vânturelul roșu, șorecarul comun, eretele vânăt. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro

Rezervaţia Naturală Pietrele Roşii se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare de pe teritoriul administrativ al comunei Tulgheş. Accesul la Pietrele Roşii este asigurat de un drum forestier (drumul Prisecani care se intersectează cu DN 15 la km 223+400). Acest drum poate fi parcurs fie pe jos, pe traseul marcat, fie cu maşini destinate off-road, traseul trecând şi pe lângă un izvor de apă minerală feruginoasă, carbogazoasă. Înainte de vă planifica excursia trebuie să luaţi în considerare şi faptul că în zonă camparea este interzisă. Masivul Pietrele Roşii se ridică deasupra comunei Tulgheş, fiind o stâncă de calcar bine individualizată, cu altitudinea maximă de 1.215 metri, oferind o privelişte minunată a împrejurimilor. Rezervaţia are o orientare sudică şi se caracterizează prin văi scurte, înguste şi adânci, acoperite cu păduri şi poieni. Condiţiile de teren au permis dezvoltarea unei vegetaţii specifice, prin speciile de plante rare, endemice, rezervaţia având importanţă fitogeografică: aici se pot găsi Astragalus romeri, al cărei areal este foarte restrâns în ţara noastră, Delphinium simonkaianum, Hieracium pojoritense, Silene zawadskii sau Cerastium transilvanicum. Surse foto: http://informatiahr.ro/; http://www.greenharghita.ro

Poiana de narcise este situată în zona sudică a localităţii Vlăhiţa, în apropierea Pokol-láz, fiind o arie protejată de aproximativ 20 hectare, una dintre cele mai mari poiene de narcise din România în care pe o suprafaţă de un metru pătrat pot apărea 180-200 de narcise de câmp (Narcissus stellaris). „Laz” în dialect local înseamnă plai şi este forma geologică tipică platoului vulcanic din Munţii Harghita.  Narcisa este o plantă protejată, cea mai spectaculoasă din această arie, care poate fi uşor recunoscută după floarea cu formă de stea. Înfloreşte de la sfârşitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. În afară de narcis putem găsi și alte specii de plante rare, ca papucul doamnei (Cypripedium calceolus), stânjenelul siberian (Iris sibirica), bulbucii de munte (Trollius europaeus).  Din 1976, în fiecare mai, lângă poiană se organizează Festivalul Narciselor. 

Rezervaţia Naturală „Popasul Păsărilor de la Sânpaul” se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare şi, aşa cum îi zice şi numele, este arie naturală protejată de interes, fiind inclusă în aria de protecţie specială avifaunistică Dealurile Homoroadelor, sit ce aparţine reţelei ecologice europene Natura 2000. „Popasul păsărilor” a fost declarată arie naturală din dorinţa de a proteja şi a conserva speciile de păsări migratoare şi cuibătoare. Totodată, se pune accent şi pe conservarea florei şi faunei autohtone, precum şi pe menţinerea diversităţii habitatelor umede. „Popasul păsărilor” de la Sânpaul este o zonă umedă cu heleşteie şi bălţi, cu specii de plante hidrofile (stufărişuri şi păpuriş) şi asigură condiţii de hrană şi cuibărire speciilor de păsări migratoare de baltă; dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roşie a IUCN. În rezervaţia ornitologică s-au observat peste 260 de specii de păsări, iar o concentraţie de specii atât de mare pe o suprafaţă atât de mică reprezintă o raritate în Europa. Aici cuibăresc peste 70 de specii de păsări (majoritatea ocrotite prin lege). Dintre speciile de păsări cele mai importante putem aminti: buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), egreta mare (Egreta alba), stârcul roşu (Ardea purpurea), barza neagră (Ciconia nigra), raţa roşie (Aythya nyroca), eretele de stuf (Circus aeruginosus) sau nagâţul (Vanellus vanellus). De menţionat că fotografierea păsărilor se poate face numai din observatoarele special amenajate, iar pescuitul sportiv se poate realiza în zonele delimitate în acest sens. Surse text și foto: http://www.cesavezi.ro/; http://informatiahr.ro; https://pensiuniharghitene.ro Sursă video: https://www.youtube.com/Lucian Ionescu

Rezervația botanică Borsec, denumită în limba maghiară „Hármasliget”, este una dintre rezervaţiile naturale de interes național, având ca rol esenţial conservarea unei specii de arbust din familia Betulacea, cunoscut şi sub numele tradiţional de mesteacăn pitic sau Betula nana, care a supraviețuit aici din epoca glaciară. Se află în județul Harghita, pe domeniul administrativ al orașului Borsec, fiind alcătuită dintr-o poiană mlăștinoasă, care se întinde pe o suprafață de 2 ha. Este locaţia perfectă mai ales pentru turiştii pasionaţi de domeniul botanic. Sursa foto: http://www.informatii-romania.ro/

Dealul Melcului este o rezervație geologică ce se întinde pe o suprafață de 8 ha. Este considerat cea mai mare ocurenţă de aragonit din România, având statut de protecție națională încă din 1980. Studiul aragonitului din zonă datează din secolele XVIII - XIX. János Bányai (1938) susţine că aceste depuneri de carbonaţi s-au format prin procese de precipitare din soluţii sărate, carbogazoase, cu temperatura scăzută. Ivirea de apă de la Dealul Melcului se prezintă sub forma unui izvor natural, activ. La baza depunerilor carbonatice iese la iveală apa, barbotând gaze cu miros de hidrocarburi. Apa ce se scurge în evantai îşi construieşte în continuu un con de aragonit de culoarea zerului de lapte. Exploatarea aragonitului a început în anul 1909 de către Knop Vencel, profesorul de origine cehă invitat să țină cursuri la Școala industrială de sculptură și șlefuire a pietrelor din Zlatna. Profesorul se mută la Corund și fondează Uzina de șlefuire a Aragonitului. Apogeul exploatării şi prelucrării aragonitului din Corund se plasează între anii 1931-1939. În urma acestor activităţi de minerit, formele naturale diversificate ale depunerilor se perturbează, dar și în zilele noastre o plimbare pe poteca de vizitare îți dă oportunitatea să descoperi lumea fascinantă a aragonitelor șia calcitelor striate. Rezervația se poate vizita doar pe potecă, sau se poate opta pentru un bilet combinat cu intrarea  și în Băile sărate UNICUM de la poalele stâncilor. Băile funcționează doar în sezonul cald. Rezervația se poate vizita pe cont propriu, dar cei care doresc un ghidaj profesionist, apelați la nr. de telefon afișat. Taxa de intrare: 10 RON

Munții Călimani se află în partea nordică a grupei centrale a Carpaților Orientali, formând totodată cel mai mare lanț vulcanic din țară. Originea vulcanică a Călimanilor este demonstrată și de platourile vulcanice plate și crestele care se înalță ca niște piramide deasupra acestora. Tot în acest lanț vulcanic găsim și cele mai înalte creste vulcanice din Carpați: Vârful Pietros (2103 m) și Vârful Rățitiș (2021 m). Rezervația Lacul Iezer din Călimani este o arie protejată de interes național care se întinde pe o suprafață de 322 ha, aflându-se integral pe administrativul municipiului Toplița. Rezervația se întinde la poalele masivului Rățitiș și este reprezentată de un lac glaciar (cu o suprafață de 1200 mp, o lungime de 45 m și lățimea de 35 m), iar zona limitrofă adăpostește o vegetație diversă de arbuști și o faună variată de mamifere. Adâncimea apei variază între 3 și 5 metri. Are o formă triunghiulară, vârful acestuia marcând și zona de evacuare a apei din lac. Este alimentat de două izvoare, iar apa din lac se varsă în pârâul Puturosul. Dintre speciile ocrotite de plante, putem aminti pinul pitic (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus sibirica), smârdarul (Rhododendron kotschyi) sau Nardus stricta. Sursa text și foto:http://www.greenharghita.ro/

În zona Rezervației Naturale Scaunul Rotund se găsesc o serie de curiozități turistice: Peștera de Gheață, Grota Urșilor, amfiteatrele structurilor de travertin cu puncte de belvedere deosebite, Cetatea Bufnițelor cu cazemate din al II-lea Război Mondial etc. Plimbările prin pădure oferă o adevărată farmacie a naturii: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci, aer curat.

Tinovul de la Fântâna Brazilor este situat la o altitudine de cca 950 m în partea central-vestică a platoului vulcanic Praid-Dealu al Munţilor Gurghiu.  Tinovul de la Fântâna Brazilor a fost declarat sit Natura 2000 în anul 2007. În literatura de specialitate apare sub numele de Luc sau Ruc, dar printre localnici locului i se zice în general Datka. Tinovul reprezintă cel mai vestic tinov cu pinet din Carpaţii Orientali. Este înconjurat de o pădure de molid (Vaccinio-Piceetum abietis) care se prelungeşte până la mlaştina La Pod.  Dintre speciile faunistice importante sunt de menționat: broasca roşie se pădure (Rana dalmatina), broasca roşie de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra), respectiv şopârla de munte (Zootoca vivipara). Se poate vizita pe o potecă de vizitare elaborat cu ajutorul donației localnicilor. Poteca de vizitare Taiga prezintă  procesele specifice mlaștinilor turboase, prezintă specificul creșterii lente a coniferelor, prezintă specii specifice acestor habitate siberiene: plante insectivore și otrăvitoare.  Se poate vizita și pe cont propriu.  Contribuiti la conservarea mediului prin a aduna cateva din deseurile lăsate în urmaă de alti vizitatori iresponsabili. Dacă doriți un ghidaj profesionist la pretul de 250 Ron/grup, apelați numărul de telefon (+40745627914) afișat pentru rezervare în prealabil. 

Tinovul Luci, cu suprafața de 273 hectare, este cel mai mare tinov montan din România. Este localizat la 10 kilometri vest de Sâncrăieni, în partea nordică a masivului Harghitei de Sud, s-a format într-o calderă uriașă a unui fost vulcan localizat între Pasul Tolvajos și Sântimbru Băi. Caldera este la 1080 metri altitudine și are diametrul de 7 kilometri. Aici izvorăște râul Cormoș, care străbate tinovul. Grosimea turbei este estimatã la 4,5 metri grosime, zona a fost declarată rezervație naturală în anul 1955. S-a format prin colmatarea unui fost lac de crater vulcanic, unde s-au păstrat o serie de plante și asociații floristice relicte, rămase din ultima perioadă glaciară, specifice azi tundrelor. Aici găsim mesteacănul pitic, o serie de specii de mușchi rare, roua cerului, specia de rogoz Eriophorum vaginatum, afina de turbă, rozmarinul de turbă (Andromeda polifolia), vuietoarea (Empetrum nigrum), afinul negru și roșu. Din speciile rare de animale, amintim amfibienii șopârla de munte (Zzootoca vivipapa), vipera cu cruce (Vipera berus), tritonul carpatic (Triturus montandori), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul comun (Triturus vulgaris), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de munte (Rana temporaria) și broasca râioasă brună (Bufo bufo). Frecvent se pot vedea și ursul brun, cerbul carpatin, mistrețul, căprioara, lupul, și chiar și râsul. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Tinovul Mohoş se situează în colţul estic al Masivului Ciomatu Mare, la poalele sudice ale Vârfului Mohoş (1177 m), la o altitudine de 1050 m. Are un diametru de 800 m, o suprafaţă de 80 ha şi o adâncime de 10 m. Tinovul Mohoş este de fapt o turbărie alpină, în prezent, din întinderea continuă de apă rămânând doar 13 ochiuri de lac. Imaginea pinilor prinzându-se în stratul de turbă, precum şi a tufelor dese de afin oferă o privelişte deosebită. Printre speciile rare ale rezervaţiei se numără plantele carnivore ale erei cuaternare ca roua cerului cu frunze rotunde (Drosera rotundifolia), roua cerului cu frunze alungite (Drosera obovata), muşchiul de turbă pestriţ (Drosera anglica) şi răchiţeaua (Vacccinium oxicoccos). Se regăsesc aici şi specii ale erei glaciare cum sunt: ruginarea (Andromeda polifolia), vuietoarea (Empetrum nigrum) şi bumbăcarița (Eriophorum vaginatum). Sursă foto: http://www.greenharghita.ro

Izvoarele care apar sub Vârful Mădăraş au curgere mai lentă, îmbibă solurile cu apă şi împreună cu condiţiile climatice specifice etajului subalpin-montan superior creează condiţii pentru formarea turbei. Pe această arie se regăsesc specii relicte din perioada glaciară (roua cerului, foaia groasă), a căror supravieţuire a fost facilitată de climatul rece al Munţilor Harghita. Acolo unde înclinarea versantului creşte, ele reapar şi formează pârâul Seche cunoscut de localnici pentru pitoreasca lui cascadă. Mlaştina Seche cu Vârful Mădăraş sunt incluse în "aria de interes comunitar Harghita Mădăraş" ce face parte din rețeaua Natura 2000. Aria de protecţie se extinde pe 182 de hectare, în timp ce suprafaţa propriu-zisă a tinovului acoperă aproximativ 30 de hectare.

La aproximativ un kilometru de centrul orașului Cristuru Secuiesc, pe malul stâng al râului Târnava Mare, pe valea Sucoro, la sud-vest de satul Filiaș, se află o rezervație de tip geologic. Cunoscută sub denumirea de „Colcăitor”, rezervația ocupă o suprafață de 1 ha și reprezintă o arie mlăștinoasă cu vegetație specifică zonelor umede. Sunt prezente aici 4 conuri de vulcani noroioși, unul dintre aceștia având o activitate scăzută, dar permanentă, cu emanații de gaze și noroi. Datorită apei sărate, aici crește o plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de broscăriță (Triglochin palustris), specie floristică protejată la nivel european. Vulcanii noroioși sunt mărturii ale domurilor de gaze naturale, cele amintite mai sus sunt fiind categoria celor reci și sunt formate pe soluri cu o densitate redusă. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro