Rezervația Naturală Dealul Sării

Rezervația naturală Piatra Șoimilor se întinde pe o suprafață de 1,5 hectare, la vest de orașul Băile Tușnad, pe malul stâng al Oltului. Este localizată în extremitatea sud-estică a lanțului vulcanic Harghita, pe versantul estic al conului vulcanic Pilișca Mare. Cea mai spectaculoasă priveliște oferă turnul de andezit Piatra Șoimilor (824 m), care se înalță deasupra văii Oltului, oferind o panoramă perfectă asupra cadrului natural. Rezervația își datorează titulatura existenței unor floricele galbene, ce doar aici mai trăiesc din toată țara, vulturica lui Teleki (Hieracium telekianum) și vulturica onaltă (Hieracium piloselloides). Tot aici găsim și alte plante rare ocrotite ca borșișorul (Sempervivum marmoreum), pojarnița perforată (Hypericum perforatum) și drobul de munte (Cytisus hirsutus). În timpul lunilor de vară, de-a lungul cursurilor celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii (Telekia speciosa) care poate ajunge uneori și la 2 metri înălțime. Din fauna acestei rezervații putem aminti o serie de păsări de pădure: huhurezul mare (Strix uralensis), buha (Bubo bubo), scorțarul (Sitta europaea), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), pănțărușul (Troglodytes troglodytes) sau pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), apoi păsări răpitoare diurne ca șorecarul comun (Buteo buteo), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), uliul porumbar (Accipiter gentilis) și uneori și acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Un fenomen comun în jurul stațiunii este apariția ursului brun, de aceea vizitarea rezervației pe timp de seară sau noaptea nu este recomandată. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Acesta este unicul tinov montan din Munții Harghitei de Nord. S-a format pe exteriorul unui con vulcanic care se află între culmile Vârful Ostoroș (1386 m), Vârful Fagul Roșu (1336 m), și Vârful Observatorul (1372 m), fiind la 1180 metri altitudine. Vegetația s-a stabilit treptat peste lacul colmatat, azi formând acest tinov minunat de munte. Aria protejată de 20 hectare, de tip botanică se poate accesa urmărind traseul turistic care pornește de la biserica din Cârța. Pe suprafața tinovului găsim o serie de plante ocrotite, cum ar fi gălbeneaua (Liguaria sibirica), specia de salcie (Salix pentandra) și bumbăcărița (Eriophorum vaginatum). Un grup de cercetători de la Cluj-Napoca a descoperit aici în anul 2000 o nouă specie de păianjen, unicat pentru România, o specie relictă rămasă din perioada ultimei ere glaciare, numită Meioneta similis, specie care a mai fost semnalată doar în Islanda, Finlanda și nordul Rusiei. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro

Cheile Vârghișului se află în Grupa sudică a Carpaților Orientali, în Munții Perșani (1292 m). S-au dezvoltat pe calcare jurasice și au o lungime de 4 km.  Se află la limita județului Harghita cu Covasna. Cheile Vârghișului și peșterile din chei alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei IV-a IUCN (rezervație naturală), are o suprafață totală de 800 ha și se suprapune cu aria protejată Natura 2000 RO SPA 0027 Dealurile Homoroadelor. Cheile Vârghișului ascund un număr de aproape 130 de peșteri, dintre care 4 sunt deschise și este interzisă vizitarea acestora fără echipament corespunzător (căști, frontale, încălțăminte de drumeție sau cizme de cauciuc). Căile de acces:  - Drumul național DN13A Miercurea Ciuc - Vlăhița, de aici se intră în drumul județean DJ132 spre Lueta - Merești;  - Drumul național DN12 Sfântu Gheorghe - Bodoc, se intră în stânga pe drumul județean DJ122 spre Bățanii Mari - Biborțeni - Baraolt, de aici în partea dreaptă se intră în drumul județean DJ131 spre Tălișoara și se ajunge în satul Vârghiș. 

Tinovul Luci, cu suprafața de 273 hectare, este cel mai mare tinov montan din România. Este localizat la 10 kilometri vest de Sâncrăieni, în partea nordică a masivului Harghitei de Sud, s-a format într-o calderă uriașă a unui fost vulcan localizat între Pasul Tolvajos și Sântimbru Băi. Caldera este la 1080 metri altitudine și are diametrul de 7 kilometri. Aici izvorăște râul Cormoș, care străbate tinovul. Grosimea turbei este estimatã la 4,5 metri grosime, zona a fost declarată rezervație naturală în anul 1955. S-a format prin colmatarea unui fost lac de crater vulcanic, unde s-au păstrat o serie de plante și asociații floristice relicte, rămase din ultima perioadă glaciară, specifice azi tundrelor. Aici găsim mesteacănul pitic, o serie de specii de mușchi rare, roua cerului, specia de rogoz Eriophorum vaginatum, afina de turbă, rozmarinul de turbă (Andromeda polifolia), vuietoarea (Empetrum nigrum), afinul negru și roșu. Din speciile rare de animale, amintim amfibienii șopârla de munte (Zzootoca vivipapa), vipera cu cruce (Vipera berus), tritonul carpatic (Triturus montandori), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul comun (Triturus vulgaris), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de munte (Rana temporaria) și broasca râioasă brună (Bufo bufo). Frecvent se pot vedea și ursul brun, cerbul carpatin, mistrețul, căprioara, lupul, și chiar și râsul. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Bazinul Ciucului de Jos se caracterizează prin mulțimea izvoarelor de apă minerală, bogate în sodiu, magneziu, calciu și hidrocarbonați, care oferă o apă potabilă de calitate excepțională și contribuie totodată la formarea unor habitate caracteristice de mlaștini turboase, refugii ale multor specii de plante și animale rare. Aceste izvoare sunt deosebite și prin faptul că sările minerale (limonitul) din apă precipitează în jurul lor alcătuind conuri, sau se răspândesc în împrejurimi, ca un înveliș noroios, numit de localnici “borsár” – de aici se trage și numele mlaștinii Borşaroş, care, în prezent este formată din două zone înmlăștinite izolate: Vízkert (Grădina apei) și Omlásalja (Surpătură). Mesteacănul pitic (Betula humilis) este o comoară specială a mlaștinii Borşaroş, aici trăia odată cea mai mare populație din țară a acestei specii. Este un relict glaciar, care, cu aspectul lui de arbor minuscul ne amintește de habitatele tundrelor. În prezent sunt 20-30 de exemplare în rezervație.

Izvoarele care apar sub Vârful Mădăraş au curgere mai lentă, îmbibă solurile cu apă şi împreună cu condiţiile climatice specifice etajului subalpin-montan superior creează condiţii pentru formarea turbei. Pe această arie se regăsesc specii relicte din perioada glaciară (roua cerului, foaia groasă), a căror supravieţuire a fost facilitată de climatul rece al Munţilor Harghita. Acolo unde înclinarea versantului creşte, ele reapar şi formează pârâul Seche cunoscut de localnici pentru pitoreasca lui cascadă. Mlaştina Seche cu Vârful Mădăraş sunt incluse în "aria de interes comunitar Harghita Mădăraş" ce face parte din rețeaua Natura 2000. Aria de protecţie se extinde pe 182 de hectare, în timp ce suprafaţa propriu-zisă a tinovului acoperă aproximativ 30 de hectare.

Munții Călimani se află în partea nordică a grupei centrale a Carpaților Orientali, formând totodată cel mai mare lanț vulcanic din țară. Originea vulcanică a Călimanilor este demonstrată și de platourile vulcanice plate și crestele care se înalță ca niște piramide deasupra acestora. Tot în acest lanț vulcanic găsim și cele mai înalte creste vulcanice din Carpați: Vârful Pietros (2103 m) și Vârful Rățitiș (2021 m). Rezervația Lacul Iezer din Călimani este o arie protejată de interes național care se întinde pe o suprafață de 322 ha, aflându-se integral pe administrativul municipiului Toplița. Rezervația se întinde la poalele masivului Rățitiș și este reprezentată de un lac glaciar (cu o suprafață de 1200 mp, o lungime de 45 m și lățimea de 35 m), iar zona limitrofă adăpostește o vegetație diversă de arbuști și o faună variată de mamifere. Adâncimea apei variază între 3 și 5 metri. Are o formă triunghiulară, vârful acestuia marcând și zona de evacuare a apei din lac. Este alimentat de două izvoare, iar apa din lac se varsă în pârâul Puturosul. Dintre speciile ocrotite de plante, putem aminti pinul pitic (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus sibirica), smârdarul (Rhododendron kotschyi) sau Nardus stricta. Sursa text și foto:http://www.greenharghita.ro/

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc. Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita. Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C), care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la nord de Sândominic, de pe DN12. Rezervaţii naturale incluse în parc: Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul Roşu, Cheile Şugăului (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha). Suprafaţa PNCB-H: 6793,64 ha.

Pe colina Budvár (fronton de stâncă conglomerat 635 m) omul s-a stabilit deja din epoca neolitică şi a locuit aici şi de-a lungul epocii de fier, iar din epoca dinastiei Árpádiene au fost găsite urmele unor bordeie, cât şi ruinele unei fortăreţe. Din anul 1992 este considerată rezervaţie arheologică. Pe Budvár creşte raritatea floristică ocrotită, rodul-pământului (Arum maculatum). Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/