Locații

Satul Comăneşti, care aparţine de comuna Mărtiniş, este probabil cea mai deosebită aşezare din regiune. Comăneşti şi satul Aldea erau aşezate de-a lungul drumului care lega direct forja de la Vlăhiţa-Nouă cu oraşul Braşov. Aceasta a fost o rută comercială cu trafic intens până la aproximativ începutul secolului al XX-lea. După 1918 harta a fost redesenată, drumul principal a ocolit aceste sate, funcţionarea forjei a fost oprită treptat şi aceste sate au ajuns la periferie. Aceste fapte au contribuit la conservarea clădirilor din regiune, rămase intacte, care păstrează caracteristicile specifice arhitecturii din valea Homorodului, de o frumuseţe deosebită, aspectele unei arhitecturi populare tradiţionale, unde forma şi funcţia încă erau unite în mod organic alcătuind împreună o unitate. În ciuda faptului că este un sat unic, în zilele noastre are o imagine sumbră, pustie. Are un mediu construit valoros, dar casele sale impunătoare sunt pustii, din cauză că a devenit un sat izolat.

Biserica Mileniului, o interpretare modernã a lãcaşului de închinare, operã a arhitectului maghiar Imre Makovecz. Ridicatã în apropierea bisericii “Sfânta Cruce” situatã pe strada Florilor, noul lãcaş terminat în anul 2003, este o abordare inovatoare a spiritualitãţii ce pune stãpânire pe cel ce intrã şi care, datoritã cupolei de sticlã, pare cã se aflã sub ochii divinitãţii. De sus, de lângã cupola de sticlã, cei patru îngeri:Sfântul Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel, vegeazã oficierea slujbei. Biserica are douã turnuri ridicate deasupra intrãrilor, cu câte cinci cruci semnificând cele zece secole ale creştinãtãţii maghiare. Foto: Darvas-Kozma József 

ÎNCHIS PÂNĂ LA DATA DE 31 MAI 2026 Folosindu-ne de experienţele casei de fluturi temporare din Odorheiu Secuiesc, în primăvara lui 2012 am deschis în Praid, judeţul Harghita, prima casă de fluturi permanentă din România. Clădirea compartimentată în două, construită special în acest scop, găzduieşte o zonă de recepţie care comunică cu un magazin de suveniruri, alături de un spaţiu denumit „spaţiu de zbor”, cu un microclimat tropical, ornat cu plante tropicale, având un lac mic şi o alee circulară.  Fluturii noştri ajung la noi din fermele de fluturi din America de Sud, Asia şi Africa sub formă de crisalide. După sosirea lor, crisalidele sunt puse într-o clocitoare construită special în acest scop, unde, în funcţie de specie, după câteva zile – și deja transformaţi din omizi – văd lumina zilei nişte fluturi minunaţi. În fiecare an, în lunile calde, casa de fluturi poate fi vizitată, unde, de obicei, se pot observa, în acelaşi timp, mai multe sute de exemplare reprezentând 8 - 9 specii de bază şi 6 - 7 specii schimbătoare, metamorfice. Fiindcă durata de viaţă a fluturilor este de numai câteva săptămâni, la înlocuire suntem atenţi ca în continuu să prezentăm specii noi, având grijă ca vizitarea acestor specii să servească drept pretext pentru revenire.  Dintre oaspeţii noştri permanenţi, dorim să vă prezentăm virtuozul casei de fluturi, fluturele de azur (Morpho peleides), graţioșii fluturi zebra (Heliconiinae), fluturii bufniţa uriaşă (Calligo memnon), care lenevesc încontinuu, precum şi fluturele zmeu de hârtie (Idea leuconoe), care zboară ca un cearceaf. Casa noastră de fluturi oferă, atât copiilor, cât şi adulţilor, momente de relaxare interesante şi pline de experienţe. Poate fi vizitată din mai până în septembrie. PREȚ BILETE • 10 RON - copii, elevi, studenți • 12 RON - adulți, pensionari • sub 3 ani acces gratuit

Situată în centrul Praidului, lângă sediul de poliție și blocurile ANL, căsuța răsturnată are dimensiunea de 8×5 metri. Prin ușa principală se intră în mansardă, unde se află camera copiilor, iar de aici o scară duce la parter. La parter se află o bucătărie cu un living și o baie. PREȚURILE BILETELOR • sub 3 ani este gratuit • 10 RON - pentru copii până la 12 ani • 20 RON - pentru adulți

Castelul Lázár, situat aproape de centrul satului Lăzarea, este unul dintre cele mai frumoase exemple pentru arhitectura renascentistă din Transilvania.  Castelul cu creneluri a fost una dintre cele mai atractive reşedinţe nobiliare din secolul al XVII-lea din Transilvania. În holul cu boltă în ogivă există inscripţii cu litere gotice din anul 1532. Zidul de incintă este dotat cu patru bastioane. Intrarea în curtea castelului se face prin turnul de poartă pe latura sudică. Castelul a fost construit în timpul lui István Lázár, tovarăşul de joacă al lui Gabriel Bethlen, mai târziu om de bază a principelui şi judele regal suprem al scaunelor Giurgeu, Ciuc şi Caşin. Blazonul lui din 1632 se află pe un perete al bastionului pe colţul stâng, în interiorul curţii, care desemnează şi data finalizării construcţiilor.  În 1707, castelul a fost incendiat de către armata imperială în urma unei campanii de represalii împotriva „kuruc”-ilor (oponenţii Habsburgilor), cum a fost şi seniorul castelului, Ferenc Lázár. De numele lui se leagă construcţia şi reconstrucţia Casei Cavalerilor. Printre personalităţile de seamă care au păşit pragul castelului se numără principele Gabriel Bethlen, mama lui fiind membră a familiei Lázár. Mihnea Vodă al Munteniei a fost ascuns în castelul Lázár timp de un an după ce a fost alungat de către turci, iar Petru Rareş al Moldovei a petrecut aici 11 ani, între 1527-1538.  Castelul Lázár a fost ars în repetate rânduri şi s-a ruinat în 1842 tot din cauza unui incendiu.  Începând din 1967 castelul se află sub renovare şi restaurare, activitate ce se desfăşoară şi astăzi. Obiectivul final este redarea splendorii de odinioară a clădirii, deoarece acesta este una dintre cele mai importante construcţii în stil renascentist ale Transilvaniei.  Pe parcursul lucrărilor i s-a conferat şi statutul de sit arheologic. În anul 2013 a fost restituit urmaşilor familiei Lázár, motiv pentru care soarta castelului este încă indecisă. Vizite duminica, cu programare prealabilă! +40 745 295 925 BILET DE INTRARE: • adult: 35 RON • grup de minim 25 de persoane: 30 RON • pensionar: 30 RON • student: 20 RON • locuitorii din Lăzarea: 20 RON • copii sub 7 ani: gratis • taxă de filmare/fotografiere profesională: 200 RON

Castelul-fortăreaţă Mikó, cunoscut ca „Cetatea”, este cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc. Poartă numele constructorului, Hídvégi Mikó Ferenc (1585-1635), în documentele vremii fiind menţionată şi ca cetatea nouă a lui Mikó.  Construirea cetăţii a început în primăvara anului 1623, la zece ani după ce proprietarul, Mikó Ferenc, a devenit căpitan suprem al scaunelor secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Casin. Personalitate marcantă a vieţii politice ardelene de la începutul secolului al 17-lea, Mikó Ferenc, pe lângă această funcţie, a fost şi consilier al principelui Bethlen Gábor, diplomat şi cronicar.  Construirea castelului cu plan patrulater şi o suprafată de 75x70 m a început în data de 26 aprilie 1623 şi a fost terminată, probabil, în anii treizeci ai secolului al 17-lea. Stilul castelului se aseamănă cu castelele din Iernuţ, din Vinţu de Jos şi din Lăzarea.  Primul document scris care atestă existenţa cetăţii datează din 1631. După moartea prematură a moştenitorilor lui Mikó Ferenc, cetatea a trecut în proprietatea lui Damokos Tamás, judele suprem al scaunului Ciuc. La 21 octombrie 1661, trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara, au invadat Ciucul, au ocupat şi incendiat cetatea. Clădirea a fost reconstruită în anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville, aşa cum atestă şi inscripţia în piatră, aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.  În 1735, Johann Conrad Weiss inginer, colonel austriac, realizează planul cetăţii, cel mai vechi plan cunoscut până acum, care reprezintă şi un document important privind istoricul şi etapele de construire. În jurul cetăţii reconstruite austriecii au proiectat un sistem de apărare cu patru bastioane italieneşti, ale căror urme sunt şi astăzi vizibile pe latura sudică. Pe partea sud-vestică au construit un depozit de praf de puşcă, iar bastionul sudic l-au transformat în capelă. Tavanul capelei este decorat cu stuc modest, în stil baroc târziu. Ancadramentul gotic al ferestrelor este rezultatul unor transformări ulterioare. Încăperile de la parter au tavan în formă de boltă cilindrică, cu penetraţii de bolţi cu dublă curbură. Deasupra pervazului se găsesc creneluri înalte şi strâmte, în formă pătrată. Castelul astfel fortificat a avut un rol strategic important la graniţa de răsărit a Imperiului Habsburgic.  Până la mijlocul secolului 20 clădirea a fost constant folosită de diferite trupe militare. În 1970, după o restaurare generală a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului.

Istoria castelului: În anul 1466 auzim pentru prima dată despre familia nobilă de moșieri Geréb din Filiaș, a cărei conac nobiliar se afla aici încă din secolul al XV-lea, pe locul castelului care se găsește acolo și în prezent. Despre această clădire nu au rămas date scrise, dar se presupune că în 1588, György Geréb a aranjat renovarea conacului sau construcția unei alte clădiri agricole. În 1625, András Geréb, căpitanul de gardă al lui Gábor Bethlen, a reconstruit conacul prăbușit din piatră, în forma unui castel. În 1628, după moartea lui András Geréb, care nu a lăsat niciun moștenitor, moșiile au revenit tezaurului, fiind apoi donate de prințul Gabriel Bethlen lui Moise Székely cel Tânăr, judecător regal al Scaunului Odorhei și logodnicei sale, Judit Lónai. În 1635, Gheorghe Rákóczi I a oferit întregul castel din Fiatfalva, împreună cu proprietățile asociate lui Matthias Huszár de Brenhida, paharnicului său, judecătorul principal al Scaunului Mureș. Castelul se afla în posesia lui Moise Székely, dar din cauza infidelității acestuia a revenit în stăpânirea prințului. Matthias Huszár a decedat în 1652, iar dintre cele două fiice ale sale, Borbála Huszár sau Görgyné Torma, după primul ei soț, a moștenit castelul din Fiatfalva. Borbála Huszár și cel de-al doilea soț al ei, János Nemes de Hídvég, s-au căsătorit în februarie 1676 în castelul din Fiatfalva. Mai multe... Vizitarea castelului: Sunt posibile și tururi individuale și de grup ale castelului: ugroncastle.ro. Închiriere castel: Datorită lucrărilor de reconstrucție desfășurate între 2021 și 2024, castelul strălucește în toată splendoarea sa, fiind totodată nou și autentic. Într-unul dintre aripi au fost amenajate săli de evenimente, iar în aripa porții au fost create 12 camere de hotel cu baie proprie și cu vedere spre grădină. Castelul poate fi închiriat în întregime. Este recomandat pentru reuniuni de familie sau între prieteni de 2-3 zile, pentru activități de team building corporativ sau ca locație pentru nunți și petreceri de mai multe zile. Solicitați o ofertă aici! 

Este închis pentru restaurare. Castelul Urmánczy din Toplița a fost construit între anii 1903-1906, pe malul râului Mureș. Proprietarul de la acea dată a fost Urmánczy Jeromos, de origine armeană, iar arhitectul clădrii a fost Giacomuzzi Virgilio (Vigilio), de origine tiroleză.  Castelul este realizat în stil Art Nouveau, combinat cu caracteristicile populare legate de numele lui Kós Károly, un stil special în contextul arhitecturii castelelor din Transilvania.  Elementul dominant al castelului este turnul de apă din partea dreaptă a fațadei principale, cu intrarea principală de la parter. În interiorul castelului, salonul principal cu o înălțime de două etaje oferă accesul spre restul camerelor, spre camerele bărbătești cu vedere spre grădină, accesul în sala de mese și apoi apartamentul proprietarilor. La etaj se aflau camerele de copii și camerele de oaspeți, în subsol erau camerele servitorilor, bucătăria, depozitele și pivnița. De-a lungul timpului, clădirea castelului a servit drept sediu al spitalului local, apoi al unui muzeu etnografic, fiind ulterior locul unde își desfășura activitatea ansamblul de dansuri din localitate. După 2009, clădirea a fost retrocedată moștenitorilor legali, în prezent neavând nicio funcție, dar putând fi vizitată în fiecare sâmbătă și duminică între orele 11:00 și 18:00. Opțiune de program: Escape from the Urmánczy Castle

Stimate vizitator, Centrul Memorial al Grănicerilor Secui, înființat de Asociația Szépvízért, reprezintă o destinație turistică deosebită și, în același timp, un important loc al memoriei istorice. Prin prezentarea evenimentelor militare și a suferințelor provocate de cele două războaie mondiale, expoziția contribuie la promovarea valorilor păcii și ale pacifismului european contemporan.  În cadrul expoziției, pe lângă bogata colecție de obiecte și instalații speciale, vizitatorii au la dispoziție și o serie de mijloace tehnice moderne, care facilitează înțelegerea istoriei de o mie de ani a secuilor. Centrul Memorial al Grănicerilor Secui prezintă istoria organizațiilor militare și a grănicerimii secuiești din Carpații Orientali, din perioada arpadiană până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Vă dorim o vizită plăcută și plină de experiențe memorabile! Bilete de intrare • Adulți: 35 lei • Elevi/studenți: 20 lei  Asigurăm bilete gratuite pentru angajații de muzee, jurnaliști sau pedagogi care însoțesc grupuri, și pentru ghizi. Expoziția nu este recomandată copiilor sub 10 ani. Durata vizitării expoziției este minim 90-120 minute. Ghidajul este asigurat prin sistem audioghid în trei limbi: română, maghiară și engleză. Program Miercuri 10-18* Joi 10-18* Vineri 10-18* Sâmbătă 10-18*  *ultima intrare: 17:00

Colegiul Național „Márton Áron”, inițial liceu romano-catolic, este o instituție de învățământ preuniversitar din Miercurea Ciuc. Clădirea liceului a fost construită între anii 1909-1911 și este clasificată în lista monumentelor istorice. Clădirea se compune din trei aripi, dintre care cel din mijloc cuprinzând liceul propriu zis este proeminent, iar aripile laterale sunt puţin mai retrase. Aripa principală (cea din mijloc) dispune de un rezalit central având acoperiş tip mansardă, cuprins între două turnuri, iar extremităţile acestei aripi sunt accentuate de rezalite încheiate în frontoane triunghiulare. Aripile laterale au aspect asemănător cu cea principală, şi sunt terminate în câte un turn mai voluminos, ataşat rezalitului de colţ. Intrarea principală a clădirii are loc axial prin rezalitul central al aripii principale, iar intrările secundare sunt în axele aripilor laterale, fiind accentuate de frontoane triunghiulare.  Decoraţia faţadei principale este foarte variată, sunt îmbinate în mod specific elemente ornamentale neoromane, neogotice, neobaroce şi secesion. Cea mai marcantă decoraţie a faţadei principale, amintind de atmosfera bisericilor medievale sunt ferestrele uriaşe, încheiate semicircular, decorate cu rozete, respectiv ornamentaţia portalului intrării principale este un amalgam de motive neoromane, neobaroce şi secesion. Caracterul romanic al intrării principale este dat de cele trei perechi de colonete masive, cioplite în piatră, care susţin arcul ambrazurii. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente geometrice şi cu frunze stilizate, deasupra acestora apar volute şi boabe de struguri. Stucatura decorativă a arcului intrării, compusă din mărgele şi scoici seamănă cu decoraţia vrejurilor baroce, iar chenarul unduit este caracteristic secesionului. Colonetele intrării principale sunt elemente care se repetă pe faţada principală şi în alte locuri: la ultimul nivel al turnurilor, ca delimitare între ferestrele îngemănate, pe frontoanele triunghiulare. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente vegetale stilizate, între care pe alocuri s-a inserat şi câte o mască umană. 

Clădirea de tip castel datează din primele decenii ale secolului al XIX-lea, fiind construită probabil în 1833 pentru cel mai important membru al familiei Balási, la ordinul lui Balási József (1778-1855). Familia Balási s-a bucurat de o poziție onorabilă în centrul comunității locale. Ansamblul este format din două clădiri, clădirea principală cu trei etaje și o construcție mai mică și modestă proiectată în spate. Elementele proeminente ale fațadelor sunt: balconul arcadă de pe latura de sud, pilaștri ionici în stilul copf, benzile din ipsos, lizanele cu un design simplu și intrarea principală cu trei divizări în partea de nord. Pe hornurile acoperișului sunt inscripții vizibile, care mai mult ca sigur indică anul terminării construcției. Pe unul poate fi citit cuvântul ANNO, pe celălalt scrie 1833. Familia, mai precis Balási József (VII) (1915-2004) a donat clădirea Arhiepiscopiei Romano-Catolice a Transilvaniei, și a fost închiriată pe 30 de ani de către călugărul franciscan Böjte Csaba pentru Fundația Siguranța Copiilor. În prezent clădirea este folosită ca adăpost pentru copii.

Conacul aflat în str. Petőfi Sándor nr. 34 a fost construit în stil clasicist. Datinile locale susţin că a fost construit de un membru al familiei Wesselényi şi prin moştenire a ajuns în proprietatea familiei Lécfalvi Gyárfás. Există construcţii pe acest loc începând din evul mediu. În grădina conacului au fost găsite rămăşiţele unei biserici din sec. 10. În noaptea de 30 spre 31 iulie 1849, în această clădire și-a petrecut ultima noapte poetul Petőfi Sándor, care și-a dat viața în bătălia de la Albești. El a sosit în compania lui Zeyk Domokos, însoțit de generalul Bem, și a fost oaspetele proprietarului de atunci, Varga Zsigmond. În grădina conacului se află un pom bătrân cunoscut sub numele de Părul lui Petőfi. Conacul urmează să fie renovat. Deocamdată, doar grădina este deschisă publicului. Foto: Mihálydeák Antal 

Familia Henter din Sântionlunca a construit conacul la începutul secolului al XVIII-lea în stil baroc-renascentist, probabil pe locul unei clădiri legate de familia Hadnagy. În secolul al XVIII-lea, aici au trăit seniorul Ádám Henter împreună cu soția sa, Krisztina Sármasági. Fiul lor – cel care a obținut titlul nobiliar –, juniorul Ádám Henter (1714-1781) s-a născut aici, iar după masacrul de la Siculeni a devenit judele suprem regal al Scaunului Ciuc. Împreună cu soția sa, Borbála Nagy din Petecu, este amintit ca fiind patronul localității, deoarece a contribuit în mod semnificativ la reconstrucția bisericii. Următorul membru al familiei a fost baronul Antal Henter (1748-1824), șambelan imperial-regal, judele suprem regal al Scaunului secuiesc Odorhei, a cărui soție a fost contesa Anna Haller. Dintre cei șase copii ai lor, József Henter (1791-1867) a fost ultimul moștenitor bărbătesc al familiei. Odată cu moartea lui, descendența familiei Henter, care devenise baronică în 1754, s-a stins. József Henter, cunoscut pentru filantropia sa, mecenantul teatrului și al muzeelor, deși a locuit în Călimănești, a fost înmormântat în cripta familiei din Sântimbru. În testamentul său, a lăsat o sumă substanțială pentru construcția turnului bisericii din Sântimbru. Singurul său moștenitor a fost fiica sa adoptivă - baroana Irén Szentkereszti de Zagon. În 1878, Endre Székely (1835-1903) din Păcureni, prim-pretor al districtului Sânmartin, a cumpărat proprietatea vastă și s-a mutat în conac împreună cu soția sa, Adél Babolcs. În acest moment, preotul paroh Sándor Veress a consemnat în Historia domus că „această achiziție a fost un real beneficiu pentru sat”. În 1922, parohia locală romano-catolică a cumpărat o parte din proprietate de la moștenitorii lui Endre Székely, „cu conacul și clădirile fermei” - scria Balázs Kovács, preot paroh, în Historia domus a parohiei. Mai târziu, parohia a fost nevoită să cedeze clădirea școlii parohiale statului, astfel încât școala confesională s-a mutat aici până în 1948. Această clădire a fost, de asemenea, căminul cultural și cinematograful satului din 1934 până la construcția noului cămin cultural în 1973. Profesorul și omul de cultură István Salló, în 1957 a înființat aici primul muzeu sătesc din bazinul Ciucului. În anii 1970 în clădire mai existau săli de clasă, dar mai târziu a stat părăsită zeci de ani și aproape că s-a prăbușit. După schimbarea de regim din 1989, cu ajutorul Muzeului Secuiesc al Ciucului au fost încercări de mai multe ori de a întocmi planuri de renovare și de a conserva clădirea, care între timp a rămas fără acoperiș. În 2011, clădirea a fost cumpărată de Primăria Comunei Sântimbru pentru 233335 de lei. Renovarea a fost finanțată de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional între anii 2020 și 2023. Mai multe birouri de proiectare au lucrat la planurile de restaurare sub conducerea lui Szabolcs Guttmann, arhitectul șef al orașului Sibiu, și sub coordonarea firmei Vallum SRL. din Miercurea-Ciuc, personal de arhitectul Szabolcs Korodi. PROGRAM DE VIZITARE Vizitarea Conacului Henter se face pe bazî de programare. Pentru rezervări sunați, de luni până vineri între orele 9-15, la 07 88 125 166, cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de sosire. Prețul biletului: 10 RON/pers. Grădina conacului poate fi vizitată gratuit. Scanând codurile QR de pe copaci, aflați informații despre acestea.

Proprietarul actual a moștenit casa de la ultimul membru al familiei Lengyel și a început renovarea acesteia. Clădirea în stil baroc reprezintă un exemplu al conacelor nobile din regiunea rurală. Incinta clădirii găzduiește patrimoniul istoric, instrumentele medicale și documentele doctorului Lengyel Árpád, membru al familiei Lengyel.

Curia Biró-Ugron a fost reşedinţa uneia dintre familiile importante de baroni din Secuime. Aceasta se află în Mărtiniş, sat localizat în Podișul Homoroadelor, la sud-estul Odorheiului Secuiesc, judeţul Harghita. Curia intră în posesia familiei Ugron în urma căsătoriei Mariei Biró cu căpitanul scaunului Odorheiul Secuiesc, Ferencz Ugron. Arhitectura actuală îi este atribuită fiului cel mare al acestora, Ugron Pál, şi soţiei sale Siménfalvi Krisztina. Domeniul și-a pierdut configurația originală, fiind împărțit și utilizat ca teren agricol de mai mulți proprietari iar construcția, ascunsă de vegetația neîngrijită, se află într-o stare precară din cauza degradării în timp și a lipsei de întreţinere. Chiar și așa, curia mai păstrează și astăzi o parte din atmosfera de reședință nobiliară. Poarta masivă de zidărie este vizibilă de pe drumul principal de circulație al satului. Casa este amplasată central, fiind construcția cu maximă importanță din întregul ansamblu. Sursă text: http://monumenteuitate.org/arh. Alexandra Stoica

Jézuskiáltó, înseamnă, în traducere directă, „Strigarea lui Isus”, deoarece, conform unei legende locale, de aici ar fi reușit localnicii să înfrângă tătarii. Ecoul locului răsună departe în vale, de aceea localnicii au strigat de aici numele lui Isus, iar tătarii auzind sunetele terifiante au crezut că se vor confrunta cu o armată numeroasă în fața cărora nu puteau avea sorți de izbândă.  Crucea situată la 537 m altitudine a fost ridicată de Biserica Romano-Catolică pe locul unei cruci de lemn, care păzea orizontul de zeci de ani.  Crucea și placa comemorativă păstrează amintirea și numele celor 144 de eroi căzuți la datorie în primul război mondial.  Surse:  http://www.legendarium.ro/jezus-kialto  https://hu.wikipedia.org/wiki/Sz%C3%A9kelykereszt%C3%BAr  http://keresztur.ro/index.php/hu/varosunk/varostoertenet  Surse imagini http://www.magasbol.ro/index.php/telepuelesek/varosaink/78-szekelykeresztur  https://www.facebook.com/magasbolszekelyfold/ 

Vila 49, azi Vila ”Emil”, este o importantă clădire istorică specifică pentru arhitectura balneară din localitatea Borsec. Aceasta a fost restaurată și consolidată prin Programul Operațional Regional, Axa prioritară 5.1, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.  Obiectivul principal a fost impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și a identității culturale. Astfel, clădirea restaurată și consolidată poate fi pusă în valoare prin acitvități culturale, muzeale, expoziționale și de turism cultural-educaționale, specifice unui Centru expozițional balneoclimateric, care să facă posibilă vizitarea obiectivului într-un cadru organizat. Prin implementarea acestui proiect se are în vedere diversificarea vieții culturale a orașului, crearea unui nou punct de atracție pentru turisți, dar și un motiv de mândrie pentru localnici. Vila a fost construită în anii 1938 și figura sub numărul 51, proprietarul fiind Antal Constantin Emil din localitatea învecinată, Toplița.  Clădirea reabilitată se află în proprietatea Primăriei Orașului Borsec din anul 2016 și este categorizată de către Ministerul Culturii ca și monument istoric. Vila 49 sau „Vila Emil “, situată pe strada Primăverii nr. 11, în apropierea a mai multor obiective turistice, cum ar fi Poiana Zânelor, izvoarele de apă minerală Kossuth și Petofi, Pârtia de schi/bob de vară „Speranța”, va avea rolul unui Centru expozițional, cu posibiltate de vizitare.  În cadrul Centrului expozițional poate fi admirat arhitectura anilor 1930, acesta oferind o viziune și asupra perioadei de funcționare prin amenajarea unor spații cu mobilier de epocă. 

Gaterul pe apă a fost construit de către localnicul Bentze Iosif din cătunul Heveder. Reprezintă cea mai veche instalație pentru tăiat scânduri, fiind declarată monument istoric, macheta originală aflându‐se la Muzeul din orașul Gheorgheni. Sursa foto: https://voslobeni.ro/

În Grădina păsărilor ornamentale Corund trăiesc aproape 40 de specii de păsări, de la păuni și păsări acvatice la fazani și papagali. Există posibilitatea să mângâiați păsările, și să hrăniți unele specii.   Specii de păsări: 13 specii de fazani; păuni violeți, albaștri, arlechini și albi; diverse specii de potârnichi; diferite specii de porumbei; prepeliță; gâște cu obraz alb; gâște de Nil; gâște fluierătoare; gâște sălbatice; rațe mandarine, Bahama, amazoniene și multe alte specii de rațe; 14 specii de papagali; găini ornamentale; lebede. Taxă de intrare: sistem de onoare 

Granița de 1000 de ani de la Ghimeș Făget este nu doar un loc cu semnificație istorică, dar oferă și numeroase atracții vizitatorilor. Iată câteva dintre cele mai importante obiective turistice: 1. Casa de pază feroviară nr. 30 A fost construită în perioada Monarhiei Austro-Ungare și era cea mai estică casă de pază feroviară a Ungariei istorice. Astăzi, găzduiește o expoziție de istorie feroviară, prezentând viața feroviară din acea perioadă și istoria pazei de frontieră. Persoana de contact: Bilibok Ágoston, 0721814734 2. Ruinele Castelului Rákóczi Ruinele castelului, construit în secolul al XVII-lea, se află pe înălțimea de deasupra casei de pază nr. 30. Se poate ajunge acolo pe un drum cu scări abrupte, de unde se deschide o priveliște impresionantă asupra văii Tatros și a munților din jur. Momentan, se află în construcție, așadar nu este accesibil pentru vizite! 3. Carantina Gyimes (Kontumác) Stația de carantină construită în secolul al XVIII-lea, unde călătorii erau izolați în perioada epidemiilor. Pe teritoriul carantinei se află și Capela Kontumác, care le oferea sprijin spiritual celor aflați în carantină. 4. Piatra de hotar cu crucea înclinat a Sfintei Coroane Fostul piatră de hotar care marca granița estică a Ungariei istorice, având o decorațiune specială: crucea înclinată a Sfintei Coroane. 5. Natură și peisaj Zona se remarcă prin frumusețile naturale uimitoare: pante verzi de munte, pășuni și valea râului Tatros, oferind oportunități excelente pentru drumeții și explorarea naturii. Aceste atracții oferă împreună o experiență unică, combinând istoria, cultura și frumusețea naturii.

Sat laureat cu premiul Europa Nostra. În sud-vestul judeţului Harghita, la o distanţă de 25 kilometri de Odorheiu Secuiesc şi la 18 kilometri de Cristuru Secuiesc se află localitatea Inlăceni, un sătuc nealterat de sute de ani, frumos ca în poveştile copilăriei. Vârsta caselor din Inlăceni se măsoară în secole, majoritatea fiind monumente de arhitectură rurală ridicate pe vremea când scândurile se îmbinau între ele cu şipci din lemn. Toate seamănă izbitor între ele. Construite din piatră şi din lemn, sunt văruite numai în alb sau azuriu, acoperite cu ţigle mici, fabricate pe vremuri în sat, iar grădina de flori din faţa casei este nelipsită. În nicio casă nu se intră direct din curte, ci pe la mezanin, urcând pe o scară din lemn sau pe câteva trepte din piatră, parterul scund şi subsolul fiind destinate bucătăriei, încăperilor pentru păstrarea alimentelor şi pivniţei.  Însă particularitatea ce asigură Inlăceniului statutul de unicat în România este mulţimea străzilor şi uliţelor care împânzesc satul şi al căror număr îl depăşeşte pe cel al caselor. Dispuse oarecum concentric, se răsfiră către cele patru intrări în sat, traversând proprietăţile oamenilor. Sunt întortocheate precum edificiul mitic construit de către Dedal, de aici şi numele de "satul labirint”, care i-a fost atribuit localităţii. Cover foto: Mihálydeák Antal  Surse text și video: https://www.descopera.ro; https://www.youtube.com/  Magyar Művészeti Akadémia MMA

Insect Park se află lângă Parcul Mini Transilvania, unde sunt expuse atât insecte gigant, de 2 metri înălțime, cât și insecte mai mici, realizate de echipa noastră. Parcul este singurul de acest fel din România și al doilea din Europa, unul asemănător poate fi vizitat în Polonia. În parc sunt expuse 18 insecte gigant, robotizate, turiştii putând să vadă și să audă cum se manifestă ele în natură. Insectele expuse sunt de la noi din ţară, de la banala căpuşă, la lăcuste, furnici, fluturi, buburuze sau chiar scorpioni. Informație: Parcul Insectelor se află la Băile Seiche, lângă Odorheiu Secuiesc. Bilete:  • Bilet pentru adulți: 25 RON • Bilet pentru copii (gratuit pentru copiii sub 3 ani): 15 RON • Bilet pentru pensionari: 15 RON • Bilet de grup (minim 10 persoane): • Adulți: 22 RON • Copii / pensionari: 13 RON ATENȚIE! !!! Persoanele cu dizabilități beneficiază de intrare gratuită, dacă au în posesie un document care dovedește acest fapt !!! Vă așteptăm cu nerăbdare la Băile Seiche, pentru a petrece o zi de neuitat!

În secolele trecute, în comuna Zetea au funcționat numeroase joagăre acționate de apă, apariția lor fiind favorizată de zona bogată în păduri, precum și de prezența cursurilor repezi ale râurilor de munte, cu debit mare și o cădere înaltă. Majoritatea construcțiilor s-au deteriorat, cu timpul fiind abandonate sau înlocuite de instalații moderne acționate electric. În prezent, este singurul joagăr funcțional din zona centrală a țării. Funcționează în memoria joagărelor de odinioară, aducând până în prezent esența acestora. Sursa foto și text: http://vizifuresz.ro/

Lacul Sfânta Ana, situat în craterul Ciomatului Mare, este singurul lac de origine vulcanică din Europa Centrală și de Est, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic al Ţinutului Secuiesc. Este înconjurat de pereții abrupți ai conului vulcanic al muntelui Ciomat, cu câteva vârfuri mai înalte: Ciomatul Mare (1301 m), Ciomatul Mic (1238 m), dealul Tata (1174 m) sau Piscul Pietros (1125 m).  Unic în Europa, lacul se află la 946 m altitudine, având un diametru de 1737 m, iar adâncimea lui cea mai mare fiind de 7 m.  De pe marginea craterului, 13 pâraie cu caracter temporar, formate în urma averselor, aduc apa şi pietrişul în lac. Lacul este alimentat din apă de ploaie şi din apa rezultată în urma topirii zăpezilor.  Pe marginea nordică şi pe cea vestică a început procesul de sedimentare a lacului, fundul lacului fiind acoperit de un strat de nămol din ce în ce mai gros. Adâncimea lacului măsoară în prezent 6,5 m în punctul cel mai adânc. Pe timp frumos, mai ales fără vânt, se pot observa bule de gaz, care se ridică de pe fundul lacului și care sunt de fapt manifestări ale activității post-vulcanice. În partea de nord, nord-est a lacului se poate observa un strat de turbă plutitoare care are o grosime de aproximativ un metru.  Vizită la Lacul Sfânta Ana Natură, aer curat, mișcare și timp petrecut împreună! Rezervația naturală Lacul Sfânta Ana-Tinovul Mohoș, este un loc excelent pentru familii, unul dintre locurile unde pe lângă admirarea peisajului și al naturii se formează atitudinea generațiilor viitoare față de mediul înconjurător.  La malul lacului se servește cel mai bun kürtőskalács și langoș din țară, iar printre mâncarea servită la terasă se găsesc opțiuni și pentru copii. Băuturile răcoritoare naturale și carbogazoase, berile nealcoolice sau alcoolice, ciocolata fierbinte, ceaiul și cafeaua pot fi savurate la eco-bufetele din parcare sau cel de la malul lacului. Toate produsele sunt vândute în ambalaje de sticlă sau ecologice.  Informații utile Sistemul de vizitare al Lacului Sfânta Ana și al Tinovului Mohoș PARCARE • Automatului de acces emite un tichet de parcare (pentru autoturisme și autocare). • Primele 3 ore de parcare sunt gratuite și sunt incluse în biletul de vizitare. • În lipsa unui bilet de vizitare, parcarea este gratuită în primele 10 minute, după care tariful este de 3 lei/30 de minute pentru autoturisme și motociclete, respectiv 15 lei/30 de minute pentru microbuze și autocare. ACHIZIȚIONAREA BILETELOR • Tarifele și achiziționarea biletelor sunt disponibile la: mohos.ro • Dacă nu ați achiziționat un bilet online, îl puteți cumpăra de la Centrul de Cunoaștere. • Biletul de vizitare este valabil pentru o singură zi, în data pentru care a fost emis. • Biletul de vizitare oferă acces în întreaga zonă: Centrul de Cunoaștere, Tinovul Mohoș și Lacul Sfânta Ana. • Vă rugăm să păstrați biletul asupra dumneavoastră, deoarece acesta poate fi verificat de mai multe ori pe parcursul vizitei. CENTRUL DE CUNOAȘTERE • Expoziție și proiecție de film: accesul la expoziție și la proiecția filmului este inclus în biletul de vizitare. • Toalete: sunt disponibile la parter și la subsolul Centrului de Cunoaștere, în apropierea sălii de proiecție. • Magazin de suveniruri: disponibil în zona parcării, iar în curând și în Centrul de Cunoaștere. • Terasă: servire de la rulota tip bufet. • Informații: pentru orice întrebare, vă rugăm să vă adresați colegilor noștri. CHECKPOINT • Verificarea biletelor (fostul punct de informare): scanați codul QR pentru validarea biletului. • După verificare, vă puteți continua vizita către Tinovul Mohoș sau Lacul Sfânta Ana. Cele două obiective pot fi vizitate în orice ordine. SERVICII LA LAC • Plimbare cu pontonul electric: maximum 12 persoane, durata 30 de minute. Purtarea vestei de salvare este obligatorie. • Plimbare cu barca: durată de 30 sau 60 de minute. Maximum 3 persoane / 250 kg. • Kürtőskalács: proaspăt copt, tradițional secuiesc, disponibil în variante dulci și aromatizate. • Înghețată: preparată la fața locului, în mai multe sortimente. • Iarna: posibilitate de săniuș în zona lacului. Pentru siguranța dumneavoastră, vă rugăm să urmați instrucțiunile personalului nostru pe întreaga durată a vizitei. Zona este monitorizată video.

Mausoleul eroilor este situat pe şoseaua Topliţa-Borsec, la ieşirea din localitatea Topliţa. A fost construit din iniţiativa Societăţii „Cultul Eroilor “ şi a fost inaugurat în anul 1925. La baza mausoleului se găseşte osuarul ce adăposteşte osemintele a 771 de militari români căzuţi în această regiune în bătăliile anului 1918. Dintre aceştia, 25 sunt identificaţi şi au fost depuşi în firide individuale, iar 746, neidentificaţi, au fost depuşi în osuar. Pe zidurile construcţiei se află montate 18 plăci de marmură albă şi neagră pe care sunt înscrise numele unor eroi români. Sursa foto:https://once.mapn.ro/, Georgeta Maiorescu

Simbolul caracteristic al trecutului social și economic al regiunii este moara, respectiv maşinăriile care utilizează puterea apei. În regiune pot fi găsite urmele mai multor mori de apă, dar puţine dintre ele sunt operaţionale. Din ce în ce mai multe așezări din secuime recunosc faptul că morile de apă vechi chiar de o sută de ani pot fi utile și în zilele noastre - în special ca atracţii turistice, pentru că aceste ”mașinării miraculoase” sunt într-adevăr interesante și trezesc curiozitatea oamenilor. Moara Tinka, care a fost construită în 1890 și care în prezent este monument istoric, face posibil ca cei interesaţi să îi cunoască funcţionarea și elementele constitutive, ca să afle modul în care strămoșii au utilizat puterea fluxului de apă al pârâului Békény, care mișcă roata de moară și macină din bobul de grâu făină. Moara Tinka în prezent are valoare muzeală, dar și funcţională. În fiecare an evenimentele organizate în curtea Morii Tinka din Gheorgheni, când fiecare vizitator poate să arunce o privire și să afle secretele de funcţionare a morii și secretele diverselor meserii populare, au un mare succes.

Moara de apă din Tulgheș a fost construită din lemn în anul 1875, iar astăzi încă este în stare de funcţionare. Joagărul este un ferăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă. Complexul Moara de apă şi Joagărul din Tulgheș a fost declarat monument istoric, cu codul HR-ll-m-B-12991 şi este cuprins în Catalogul Monumentelor şi Ansamblurilor de Arhitectură incluse în Patrimoniul Cultural Naţional la poziţia 21.B0268. Surse text și foto: http://www.cesavezi.ro/; http://www.ana-iorga.ro/

Moara de vânt din Călugăreni este un monument de importanță locală. Clădirea din secolul al XIX-lea este unică în județul Harghita. O altă curiozitate este faptul că în vremea aceea a fost construită lângă ea o moară de apă. Monumentul și-a schimbat proprietarul în 2001, iar noul proprietar a transformat clădirea într-o manieră romantică. Clădirea cu două nivele în formă de cerc este acoperită cu șindrilă. Zidurile de piatră de la nivelul inferior sunt împărțite de ferestre simple cu închidere pătrată, iar la nivelul superior al zidurilor este doar o fereastră semicirculară. Moara de vânt, considerată o curiozitate în împrejurimi, nu funcționează din secolul XIX, este doar o atracție specială al regiunii.

Este opera sculptorului Szervátiusz Jenõ si a fiului sau, Tibor (1972-74). Monumentul este sculptat dintr-o stanca de 3 metri inaltime, 1 m latime, avand greutatea de 8 tone, adusa aici de pe muntele Harghita, pe care sunt reprezentate personajele din operele lui Tamási: Magdó, tanarul indragostit din piesa „Énekes madár”, „Jégtörõ Mátyás si diavolul”, din nuvela „Ördögváltozás Csíkban” si tanarul pastor din Trilogia Ábel, opera de baza a scriitorului.

Monumentul SICULICIDIUM din Siculeni este monument istoric conform Registrului monumentelor judeţului Harghita (1992). Monumentul executat pe baza planului elaborat de arhitectul Tamás József din Miercurea-Ciuc a fost inaugurat în ziua de 8 octombrie 1905. Pasărea de pe stâlpul central al monumentului este opera renumitului sculptor originar din Ciumani Köllő Miklós, având o anvergură a aripilor de 2,6 m. Monumentul comemorează masacrul din 7 ianuarie 1764, cînd trupele imperiale austriece au căsăpit peste 200 de secui martiri. În anul 1891 la propunerea lui Orbán Gyula a luat fiinţă un comitet de iniţiativă care a strâns fondurile necesare construcţiei. Denumirea monumentului SICULICIDIUM este de fapt un chronosticon, literele convertite în cifre latine dau suma anului masacrului - 1764. Denumirea în latină are semnificaţia "uciderea secuilor" sau "exterminarea secuilor". Placa comemorativă conţine o descriere sumară a evenimentelor, data sfinţirii (1899) şi un poem care comemorează fapta secuilor care s-au împotrivit tiraniei şi au murit pentru drepturile şi libertăţile secuilor, lăsând în urma lor un exemplu pentru generaţiile care i-au urmat. Surse text și foto: http://www.enciclopediavirtuala.ro/, https://www.harghita.ro/

Orbán Balázs s-a născut în satul Poloniţa din apropierea oraşului Odorheiu Secuiesc, într-o familie secuiască cu tradiţie veche pe aceste meleaguri. A studiat la Odorheiu Secuiesc, însă în primăvara anului 1846 a părăsit meleagurile natale, pentru ca să revină abia în 1859. În anii absolutismului şi în perioada de relativă relaxare imediat următoare, el a cutreierat Ţinutul Secuiesc. A ajuns în fiecare localitate, a vizitat toate ruinele şi atracţiile naturale, luând notiţe şi imortalizând cele văzute cu aparatul de fotografiat. Între 1868 şi 1873, Orbán Balázs a publicat cele şase volume ale operei sale de marcă “Descrierea istorică, arheologică, geografică şi etnografică a Ţinutului Secuiesc”. A murit fără urmaşi, lăsând totul moştenire neamului secuiesc din care s-a tras. Respectându-i-se ultima dorinţă, Orbán Balázs a fost înmormântat la Seiche. În faţa mormântului său a fost aşezat un şir de porţi secuieşti, dintre care prima fusese chiar poarta casei sale.

Muzeul va fi închis în perioada 1 noiembrie 2025 - 1 mai 2026. În perioada de iarnă se poate vizita doar pe bază de programare. Între 1 mai și 1 noiembrie este deschis Muzeul de Aragonit, vizavi de Dealul Melcului, pe DN13A, în fosta uzină de șlefuire. Aragonitul este un mineral cristalizat îmbogăţit în calciu carbonat de apele minerale sărate. Muzeul prezintă istoria și tehnica șlefuirii aragonitului, o colecție inedită de piese ce au luat naștere în aceeași clădire, unele cu 100 ani în urmă.  Obiectele şi artefactele din aragonit au ajuns în 1890 la Expoziţia Mondială din Paris (vaze, scrumiere, lămpi, cupe, fructiere, etc). Vă așteptăm să vizitați primul și unicul muzeu de acest fel din Europa.  Tarif de vizitare: 15 ron, 10 ron (elevi, pensionari). 

Szőcs Lajos, a cărui familie de trei generaţii se ocupă de fabricarea de pălării de paie, s-a hotărât să înfiinţeze primul Muzeu de Paie din ţară la Crişeni. Muzeul a fost înfiinţat într-o casă ţărănească tradiţională renovată. În prima încăpere pot fi văzute toate modelele de pălării de paie din ţară, în încăperea din mijloc sunt amplasate diferite obiecte de uz şi decoraţie, iar în ultima încăpere este prezentată tehnica de fabricare a pălăriilor de la seceratul paielor până la pălăria gata făcută. Tot aici poate fi văzută şi chiar încercată cea mai mare pălărie purtabilă din ţară, cu diametrul de doi metri şi greutatea de 2,65 kg. La fabricarea ei s-au folosit 500 m de împletitură de paie şi 1,5 km de aţă.  În curtea Muzeului, vizitatorul poate admira o extraordinară colecţie. Mai mult de 600 de pietre sculptate de natură, având forme deosebite, ca de exemplu: raţă, porumbel, şapcă etc. Tot în curte se găseşte şi o pălărie de cinci metri. Muzeul poate fi vizitat zilnic. Dacă este închis, întrebaţi în bar.

Muzeul Secuiesc al Ciucului, ca instituţie, s-a născut în anul 1950. Din anul 1970, sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului este Castelul-fortăreaţă Mikó, cunoscut ca „Cetatea”, cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc. Colecțiile muzeale: 1. Arte plastice, cu 7823 de creaţii provenite de la 207 de artişti; 2. Etnografie, cuprinzând piese de mobilier popular, obiecte de lemn şi de metal folosite în agricultură, obiecte folosite în zootehnie şi păstorit, obiecte folosite în prelucrarea laptelui, obiectele meşteşugurilor populare, piese de ceramică populară, instrumente muzicale populare: violoncel, vioara populară, clarinetul şi trompeta. Colecţia de textile (3336 de piese) este alcătuită din textile de interior şi porturi populare; 3. Expoziția în aer liber, cu case țărănești și porți secuiești construite din lemn; 4. Arheologie, colecție cu 90.000 obiecte din lut, piatră, os, metal etc., bijuterii, numismatică; 5. Cărți vechi, colecție care conţine vechiul fond al bibliotecii Ordinului Franciscan de la Şumuleu Ciuc, materialul bibliotecii Gimnaziului Romano-catolic, manuscrise, tipărituri, reviste, materiale de arhivă şi trusa de scule a legătoriei franciscane de la Şumuleu; 6. Științe ale naturii, cuprinzând colecțiile „Ape minerale”, „Ierbar”, „Păsări și mamifere”, „Minereuri și roci”; 7. Colecția de arme; 8. Artă religioasă. EXPOZITII PERMANENTE: • Istoria Cetăţii Mikó • Tipografia şi atelierul de legătorie de la Şumuleu Ciuc • Trecerea timpului în Ciuc • Valori restaurate ale tezaurului sacral