Obicei

Balul strugurilor sau balul recoltei este un obicei cunoscut în toate regiunile din Transilvania organizat în preajma recoltei și a procesării de struguri, în lunile septembrie - octombrie. În ziua evenimentului tinerele perechi îmbrăcate în port popular parcurg mai multe localități din împrejurimi pentru a invita lumea la bal. Deseori tinerii se deplasează pe cai, iar gospodinele îi servesc cu prăjituri. Balul este deschis cu un dans răsunător oferit de tinerii numiți „csősz” - organizatorii balului, cei care trebuie să fie atenți după ce se dă liber la furat strugurii cu care se decorează de obicei sala balului. În fiecare an se aleg regina și regele balului, care trebuie să supravegheze strugurii și să sufle din fluierice când prind un hoț în acțiune. „Hoțul” prins este obligat să plătească o sumă simbolică în schimbul strugurilor. Petrecerea continuă până dimineață, iar pe lângă dans și cântec se organizează tombole, jocuri și licitația „coroanei de struguri”, un ciorchine uriaș creat special, în mijlocul căruia se pune o sticlă cu cel mai bun vin al comunității. Cumpărarea coroanei de struguri este un gest simbolic ce determină și un statut social. De obicei ciorchinele și vinul sunt împărțite cu toată comunitatea balului. Surse: https://szekelyhon.ro/faluszerte/atalakult-szureti-mulatsag https://portal2.e-serviciihr.ro/LUETA/Home https://www.facebook.com/events/1625877127523456/

Din prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu "Steaua", iar cei mai mari cu "Cerbul" cu coarnele împodobite cu zurgălăi şi ciucuri, clănţănind din dinţi şi învârtindu-se pe loc, să îşi veselească gazdele. Sunt obiceiuri vechi de sute de ani, la care românii din nordul judeţului Harghita şi ceangăii din Valea Ghimeşului nu au renunţat, grupurile vesele şi gălăgioase de colindători dând farmec sărbătorilor de iarnă. În perioada Crăciunului, două obiceiuri se disting în tradiţia comunităţii maghiare: "Betleemul" şi "Az aprószentek" sau "Biciuirea fetelor". "Betleemul" prezintă naşterea Pruncului Iisus. Macheta unei biserici catolice, construită din carton sau scânduri uşoare şi simbolizând oraşul în care s-a născut Mântuitorul, este purtată din casă în casă, iar colindătorii, costumaţi în Iosif şi Maria, în păstori şi cei trei crai de la răsărit, rememorează povestea biblică. "Az aprószentek" este un obicei destinat tinerilor înaintea căsătoriei. Cete de băieţi îmbrăcaţi de sărbătoare colindă în casele fetelor cu câte o nuia împodobită cu panglici colorate, predominant roşii - pentru că obiceiul vizează pasiunea şi dragostea -, spun texte rituale şi urează. Sursă: https://www.mediafax.ro/

Tradiția fanfarei din Corund are în spate peste un secol, fiind readusă la viață în 1990 de Szasz Janos, și mai apoi de actualul conducător al fanfarei, Molnar Andor, profesor de muzică în comuna Corund, care se ocupă de pregătirea elevilor. Fanfara este prezentă la orice eveniment organizat în comună, existând și un festival anual al fanfarelor, unde sunt invitați oaspeți din jurul comunei, din județ, plus invitați din străinătate, grație colaborării cu orașele Makó și Kiskunfelegyhaza din Ungaria care au o importantă școală de muzică. Sursă: http://www.zi-de-zi.ro

Fărșangul se păstrează de secole, când cu ocazia șezătorilor se dădea frâu liber la jocuri, cântece, dans și voie bună. Fărșangul se încheia la lăsata secului, iar ultima șezătoare căpăta amploarea unei nunți mai mici, când se pregăteau prăjituri, sarmale și se cinstea cu băuturi. Atmosfera se încingea cu muzica și dansul până dimineața. După aceasta toată comunitatea era angrenată în petrecerea de îngropare a fărșangului prin care își luau rămas bun de la săptămânile vesele.  „Îngroparea fărșangului” se numără printre cele mai spectaculoase sărbători din județul Harghita, ocazie cu care revin și fiii satului mutați din zonă. Elementul central al obiceiului este marioneta, o păpușă din paie îmbrăcată și decorată cu lux de detalii, de la șosete până la pălărie, denumită de obicei Illyés sau Döme. Aceasta simbolizează fărșangul și este „bocită ”de toată comunitatea deghizată într-un alai funebru ca la o înmormântare adevărată. La sfârșit, „Illyés” este dezbrăcat, iar din paie se face un foc în jurul căruia se cântă și se dansează. Alaiul mai trece o dată prin sat și cheamă locuitorii la Balul Fărșangului.  Surse text, imagini și video:  https://www.alsosofalva.eu/2012/02/dragi-vizitatori.html  https://www.szekelyszallas.hu/tartalomszolgaltatas/erdely-hagyomany-nepszokas  http://www.maszol.ro/index.php/kultura/92098-farsangolas-hargita-megyeben-ajanlo

Filarmonica de copii din Vlahița este formată din 140 de copii, dintre care 100 fac parte din cor, iar 40 sunt muzicanţi. Formaţia a fost înființată în anul 1982 de profesorul de muzica Haáz Sándor, care conduce si în prezent Filarmonica. Repertoarul formaţiei este compus din piese clasice scurte, cântece populare maghiare şi ale altor popoare - cu acompaniament de orchestră simfonică. Dau spectacole adesea în oraşele transilvănene, iar din 1990 în fiecare vacanţă de vară au turnee de concerte şi în străinătate.  În clădirea căminului cultural Gábor Áron se află și sediul fundației filarmonicii, În incinta rustică a clădirii se află și un muzeul etnografic al localității.

Joia mare este ziua trădării şi omorârii lui Isus, în amintirea acestor evenimente în zona Ciucului de Sus (satul Mădăraș) se ţine Cina Domnului, prin gătire şi rugăciune în comun. Vinerea mare este ziua vegherii trupului sfânt. În satele din zona Miercurea Ciuc (Sântimbru-Ciuc, Sâncrăieni, Sândominic) şi Gheorgheni (Joseni), flăcăi necăsătoriţi, îmbrăcaţi în port şi „înarmaţi” cu arme din lemn veghează trupul neînsufleţit al lui Isus începând de la slujba din vinerea mare, până la Înviere. O altă tradiție păstrată și astăzi nu doar în satele secuiești, ci și la oraș, este cea a stropirii fetelor – eveniment care are loc în a doua zi de Paști. Flăcăii și bărbații își încep dimineața celei de-a doua zile de Paști mergând împreună “la stropit”. Așezat într-o căruță împodobită frumos cu crengi de brad, flăcăul intră în fiecare curte și stropește fetele și femeile cu apă curată, rostind diferite incantații. Surse text: www.cimec.ro

Pelerinajul de Rusalii la Șumuleu Ciuc a început în 1567, un jurământ de pelerinaj al secuiilor pentru protecția credinței lor catolice, care a devenit cel mai semnificativ pelerinaj al maghiarilor din 1990.  Potrivit cronicilor, din Joseni a pornit primul pelerinaj de sâmbăta Rusaliilor cu conducerea popii Ștefan, în anul 1567, în urmă cu mai mult de 450 de ani. Domnitorul János Zsigmond a vrut să treacă cu forța pe toți locuitorii zonei Ciucului la religia unitariană și a trimis o oaste pentru prinderea căpitanului Ciucului. Preotul din aceea vreme din Joseni, Ștefan, a adunat locuitorii din Joseni și din împrejurimi și a pornit către Șumuleu Ciuc să se confrunte cu oastea domnitorului, însă până la urmă lupta nu a avut loc, pentru că conducătorii au concis că lupta dintre frați nu-și are rostul. Retragerea oastei domnitorului este considerată până în zilele noatre un miracol mulțumit Sfintei Fecioare Maria, iar preotul Ștefan a făgăduit că în fiecare an, de sâmbăta penticostală își va conduce enoriașii din zona Gheorgheni la Șumuleu Ciuc, la hram. De această întâmplare se leagă și semnificația ramurilor, pe care pelerinii și le rup de muntele Șumuleului. Când oastea s-a retras, au trimis un vestitor la biserica din Joseni , unde au rămas femeile, copiii și bătrânii, să se roage. Vestitorul a vestit din depărtare, cu ramura din mână, că pericolul a trecut.  În anii 1990, biserica franciscană din Șumuleu Ciuc și regiunea înconjurătoare nu mai puteau adăposti sute de mii de pelerini. În 1993, a fost construit un altar la munții Șumuleu-Mare și Șumuleu-Mic. De atunci celebrarea Euharistiei se desfășoară în aer liber. Cover photo: www.facebook.com/magasbolszekelyfold  Photo: Iochom Zsolt

De obicei, taierea porcului are loc iarna, in Ajunul Craciunului, ori in zilele geroase ale lunii ianuarie si a devenit cel mai popular eveniment traditional, iar pentru oamenii de la oras reprezinta o atractie turistica si o posibilitate de cultivare a traditiilor populare. Evenimentul consta in taierea porcului crescut la casa gospodarului, in prelucrarea carnii si in cina traditionala unde se serveste caltabos, sangerete, carnati, tocanita si ciorba preparata cu zama de varza murata. Taierea porcului incepe dimineata, cu cinstirea celor participanti la eveniment, apoi se aprinde focul in vatra si se pune apa la fiert. Munca efectiva se declanseaza cu injunghierea porcului, unde protagonistul este macelarul, cel care cu un cutit special savarseste „ crima". Ajutoarele incearca sa potoleasca animalul incoltit si guitator. Sangele animalului este colectat intr-o cratita, sange ce va fi materia prima pentru sangerete. Dupa acestea, porcul este pus intr-o vana, unde parul este indepartat prin oparire. Prima data porcul este presarat cu rasina (aceasta face ca parul sa se lipeasca unul de altul), apoi, cu un instrument special prin frecarea pielii porcului se indeparteaza parul animalului. Dupa ce animalul a fost curatat de par, urmeaza parjolirea porcului cu manunchi de paie. Dupa ce pielea porcului s-a rumenit frumos, urmeaza imbaierea, cand pielea se spala si se curata frumos. In urma unei alte cinstiri si inchinari in sanatatea celor prezenti, porcul este saltat pe o masa pentru a fi disecat. Macelarul, pe rand, taie suncile, indeparteaza matele, scoate maruntaiele, indeparteaza capul porcului si osanza. Costitele sunt taiate cu un bard (baltag) in trei parti egale in asa fel, incat carnea nu este complet taiata, ci tine intr-una costita, care este, apoi , sarata si pusa la afumat. Slanina este taiata in marimi dorite, sarata si pusa la afumat. Prelucrarea scapulei (a suncilor superioare) se realizeaza in doua feluri: dupa indepartarea ciolanului, ori se decupeaza o mica sunca, ori dupa dezosire carnea va folosita la prepararea carnatilor. Sunca va fi pusa la afumat. Matele sunt curatate si pregatite pentru prepararea sangeretelui, a caltabosului si a carnatilor. Dupa curatirea ferfenitelor de carne de piele, o parte din piele trece la fiert si va constitui materia de baza pentru sangerete si pentru toba. Bucatile de slanina fara soric taiate in patratele vor fi folosite, impreuna cu mici bucatele de carne, la prepararea carnatilor. O alta parte a slaninei va fi taiata in patratele, din care, dupa topire, se obtine o untura alba si gustoasa de porc. Maruntaiele - ficatul, inima, plamanii, splina, rinichii, limba - sunt fierte in apa de 95 grade Celsius, dupa care se adauga carne fiarta, orez fiert si sangele animalului colectat la taiere si totul se toaca, iar cu materia obtinuta se va umple matele pentru sangerete si caltabos. Condimentarea se face dupa gustul fiecarui gospodar. De asemenea, se fierb bucatelele de carne ramase neutilizate si partile zgarcioase, care vor constitui materia tobei. Carnatii se prepara din carne cruda tocata, condimentata cu boia de ardei, cu piper si cu usturoi. Carnatii, slanina, sunca, caltabosii si toba se pun la afumat. Astfel, aceste sortimente preparate prin sarare, prin saramurare, prin fierbere si prin afumare se conserva mai mult de o jumatate de an ori in camara , ori in podul casei. Amatorii se pot interesa la organizatorul-gazda al programului la numarul de telefon: Izvoare – Botházi András: +40741232744 Băile Tușnad: +40749066008 Vlăhița: +40744680753 Borsec: 0266337001 Racu: +40745180649 Ciumani: +40746337722

Ziua celor o mie de fete secuiene, organizată în prima sâmbătă a lunii iulie în Miercurea Ciuc, este sărbătoarea muzicii, a dansului şi a portului popular secuiesc, care oferă un prilej de a prezenta, păstra şi populariza valorile artei şi portului popular secuiesc.  Prima ediţie a festivalului a fost organizată în anul 1931. Tradiţia a fost reînviată în 1990, păstrându-şi obiectivul său original de a conserva tradiţiile populare. Evenimentul începe cu parada portului popular. Fete şi flăcăi îmbrăcaţi în costume tradiţionale defilează în centrul oraşului, prezentând jocuri şi dansuri populare. Programul continuă în saua care leagă cele două coline ale Şumuleului, unde, după oficierea unei slujbe, se prezintă grupurile folclorice adunate din toate colţurile Ţinutului Secuiesc, după care urmează o veritabilă sărbătoare a portului, cântecului şi dansului popular.