Carpathian Escapes

La Clubul Ecvestru Remetea ajungem mergând pe mai multe străduţe mici din satul Remetea, comuna Remetea. Ferma de cai este înconjurată de munţi şi câmpuri late. Clubul Ecvestru Remetea susţine lecții de călărie pentru copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani. Petred Károly, antreprenor şi antrenor de cai, are scopul de a ajuta copiii din mediul rural, care pot călări aici la un preț accesibil. Tinerii călăreţi provin în cea mai mare parte din satul Rimetea, dar mai recent vin şi din Ditrău, Joseni şi Lăzarea. Centrul Ecvestru Remetea aşteaptă cu drag călăreţii interesaţi de excursii călare/ture, indiferent de vârstă.

De la Cabana Uz Bence urmărim drumul local până la casa pădurarului, de unde spre dreapta ne apropiem de pârtiile de schi amenajate. Trecem de partea superioară a Pârtiei Csipike, urmând drumul spre Pârtia Miklos pe care o traversăm. Urmând linia imaginară care marchează marginea craterului Orottas privim spre N şi vedem şaua care va reprezenta punct de viraj spre stânga (V). Urmând firul crestei ajungem la formaţiunea stâncoasă denumită Stânca lui Kossuth (altitudinea maximă a traseului) situată în apropierea pârtiei de schi cu denumire asemănătoare. De la acest reper coborâm în caldarea în care vedem şi un saivan, apoi urmărind firele reţelei de înaltă tensiune coborâm pe poteca foarte bine vizibilă, orientată spre S-SE, această potecă ne va determina să traversăm unele zone noroioase, după care vom intersecta drumul forestier Piricske, aici fiind vizibile mai multe case de vacanţă. Urmând firul pârâului, după câteva traversări ale luncii presărate de bombe vulcanice, ne găsim în stânga DN 13 A la aproximativ 4.5 km de Miercurea Ciuc (sfârşitul marcajului). Dupa cca. 0,7 km de coborare de-a lungul şoselei asfaltate, ajungem la intersecţia cu un drum de ţară (stânga), denumită Strada Ciba, deservită de cursele locale de autobuze.Traseul se află în Munţii Harghitei.

Trasee de escalada in Toplita Faleza Tarnița nr. 1

Trasee: 1. Wakiya tuwapi 2. Chiarachio 3. Manitou 4. Chanunpa 5. Hihpaye Mazawaka 6. Wacipi ikipi 7. Aka aglala 8. Chingachgook 9. Magua 10. Suta akigle 11. Thathanka Lyotake 12. Thasuuke witko 13. Tawasentha 14. Wakayaja ocanku 15. Tanka ite

Caracteristici generale: Grad clasic: 4B Grad artificial: A2 Grad rotpunkt: 7+ Tip: Alpinism Lungime: 6 LC Înălţime: 190 m Durată parcurgere: 3 - 4 ore

Starea traseelor este relativă. Creasta Estică nu prezintă protecţii evidente în primele 3 lungimi, Vânătorii de Munte prezintă probleme de orientare, regruparea a 6-a din Umbra Muchiei se face în friend-uri. Rută acces: Coborând spre Chei, cu circa 200 de metri înainte de tunel se desprinde spre stânga un drum care traversează Bicazul. Aici, a existat cu câţiva ani în urmă cabana Cheile Bicazului, distrusă complet în urma unui incendiu. Poteca (evidentă şi din loc în loc marcată) porneşte prin pădure şi după aproximativ 5 minute coboară spre valea Lapoşului unde printr-un loc „amenajat” se trece pe malul celălalt. După încă 10 minute de urcat, se ajunge la un brad pe care este vopsită o săgeată ce simbolizează o ramificaţie. Spre stânga, se merge spre intrările din majoritatea traseelor, iar spre dreapta spre intrările din traseele Pilierul Nord-Vestic şi Traseul Clasic. Rută retragere: Toate traseele ajung pe vârf. De aici se urmează spre coborâre în sens invers Traseul Clasic (2-3 rapeluri în funcţie de corzile pe care le avem) şi de la intrarea acestuia se continuă descendent până la punctul de ramificaţie.

Descriere traseu LC 1: Plecăm pe o față căzută, ușoară. Urmează apoi o fisură verticală, care se închide, pașii fiind în această zonă. LC 2: Se urcă câțiva metri drept în sus, apoi se pornește într-un traverseu destul de lung spre stânga. La un moment dat avem un pas descendent ceva mai dificil. Urmează trecerea unei muchii și intrarea într-o bavareză clară, mai ușoară. LC 3: Lungimea 3 începe tot cu traverseu stânga, de data aceasta mai ușor. Urcă apoi vertical printr-o zonă mai friabilă. Apoi se prinde o fisură lungă oblic stânga. Pașii sunt aici mult mai delicați. Spre final se abandoanează fisura și se urcă peste un tăvanel prost asigurat, sub el două pitoane slabe care mișcă, următoarea asigurare mult deasupra. LC 4: Este cea mai lungă, mai dificilă la liber, dar merge și artificial. După un nou traverseu stânga se prinde fisura mare ce brăzdează tot peretele. Se ajunge la un copac după ce se trec mai multe pitoane proaste dar nu e problemă deoarece din loc în loc sunt și spituri. Se ajunge la un copăcel și de aici continuăm pe un diedru vertical bine bătut. Mai sunt câțiva pași de liber interesanți nu foarte grei. După diedru mai depășim o față complet spălată unde probabil e și pasul de liber al traseului. LC 5: Este scurtă și ușoară. Un scurt traverseu dreapta, apoi în sus pe prize mari până în pădure, regruparea finală la copac. Cele 2 lungimi se pot uni.