Via Ferrata în zona Parcului Național Cheile Bicazului

Trasee de escalada in Toplita Faleza Tarnița nr. 1

Trasee: 1. Wakiya tuwapi 2. Chiarachio 3. Manitou 4. Chanunpa 5. Hihpaye Mazawaka 6. Wacipi ikipi 7. Aka aglala 8. Chingachgook 9. Magua 10. Suta akigle 11. Thathanka Lyotake 12. Thasuuke witko 13. Tawasentha 14. Wakayaja ocanku 15. Tanka ite

Caracteristici generale: Grad clasic: 4B Grad artificial: A2 Grad rotpunkt: 7+ Tip: Alpinism Lungime: 6 LC Înălţime: 190 m Durată parcurgere: 3 - 4 ore

Starea traseelor este relativă. Creasta Estică nu prezintă protecţii evidente în primele 3 lungimi, Vânătorii de Munte prezintă probleme de orientare, regruparea a 6-a din Umbra Muchiei se face în friend-uri. Rută acces: Coborând spre Chei, cu circa 200 de metri înainte de tunel se desprinde spre stânga un drum care traversează Bicazul. Aici, a existat cu câţiva ani în urmă cabana Cheile Bicazului, distrusă complet în urma unui incendiu. Poteca (evidentă şi din loc în loc marcată) porneşte prin pădure şi după aproximativ 5 minute coboară spre valea Lapoşului unde printr-un loc „amenajat” se trece pe malul celălalt. După încă 10 minute de urcat, se ajunge la un brad pe care este vopsită o săgeată ce simbolizează o ramificaţie. Spre stânga, se merge spre intrările din majoritatea traseelor, iar spre dreapta spre intrările din traseele Pilierul Nord-Vestic şi Traseul Clasic. Rută retragere: Toate traseele ajung pe vârf. De aici se urmează spre coborâre în sens invers Traseul Clasic (2-3 rapeluri în funcţie de corzile pe care le avem) şi de la intrarea acestuia se continuă descendent până la punctul de ramificaţie.

Descriere traseu LC 1: Plecăm pe o față căzută, ușoară. Urmează apoi o fisură verticală, care se închide, pașii fiind în această zonă. LC 2: Se urcă câțiva metri drept în sus, apoi se pornește într-un traverseu destul de lung spre stânga. La un moment dat avem un pas descendent ceva mai dificil. Urmează trecerea unei muchii și intrarea într-o bavareză clară, mai ușoară. LC 3: Lungimea 3 începe tot cu traverseu stânga, de data aceasta mai ușor. Urcă apoi vertical printr-o zonă mai friabilă. Apoi se prinde o fisură lungă oblic stânga. Pașii sunt aici mult mai delicați. Spre final se abandoanează fisura și se urcă peste un tăvanel prost asigurat, sub el două pitoane slabe care mișcă, următoarea asigurare mult deasupra. LC 4: Este cea mai lungă, mai dificilă la liber, dar merge și artificial. După un nou traverseu stânga se prinde fisura mare ce brăzdează tot peretele. Se ajunge la un copac după ce se trec mai multe pitoane proaste dar nu e problemă deoarece din loc în loc sunt și spituri. Se ajunge la un copăcel și de aici continuăm pe un diedru vertical bine bătut. Mai sunt câțiva pași de liber interesanți nu foarte grei. După diedru mai depășim o față complet spălată unde probabil e și pasul de liber al traseului. LC 5: Este scurtă și ușoară. Un scurt traverseu dreapta, apoi în sus pe prize mari până în pădure, regruparea finală la copac. Cele 2 lungimi se pot uni.