Tăierea tradițională a porcului
Tăierea tradițională a porcului

Tăierea tradițională a porcului

5.0 1 recenzie
Experienţe Obicei

Despre

De obicei, taierea porcului are loc iarna, in Ajunul Craciunului, ori in zilele geroase ale lunii ianuarie si a devenit cel mai popular eveniment traditional, iar pentru oamenii de la oras reprezinta o atractie turistica si o posibilitate de cultivare a traditiilor populare.

Evenimentul consta in taierea porcului crescut la casa gospodarului, in prelucrarea carnii si in cina traditionala unde se serveste caltabos, sangerete, carnati, tocanita si ciorba preparata cu zama de varza murata.

Taierea porcului incepe dimineata, cu cinstirea celor participanti la eveniment, apoi se aprinde focul in vatra si se pune apa la fiert.

Munca efectiva se declanseaza cu injunghierea porcului, unde protagonistul este macelarul, cel care cu un cutit special savarseste „ crima". Ajutoarele incearca sa potoleasca animalul incoltit si guitator. Sangele animalului este colectat intr-o cratita, sange ce va fi materia prima pentru sangerete.

Dupa acestea, porcul este pus intr-o vana, unde parul este indepartat prin oparire. Prima data porcul este presarat cu rasina (aceasta face ca parul sa se lipeasca unul de altul), apoi, cu un instrument special prin frecarea pielii porcului se indeparteaza parul animalului.

Dupa ce animalul a fost curatat de par, urmeaza parjolirea porcului cu manunchi de paie. Dupa ce pielea porcului s-a rumenit frumos, urmeaza imbaierea, cand pielea se spala si se curata frumos. In urma unei alte cinstiri si inchinari in sanatatea celor prezenti, porcul este saltat pe o masa pentru a fi disecat.

Macelarul, pe rand, taie suncile, indeparteaza matele, scoate maruntaiele, indeparteaza capul porcului si osanza. Costitele sunt taiate cu un bard (baltag) in trei parti egale in asa fel, incat carnea nu este complet taiata, ci tine intr-una costita, care este, apoi , sarata si pusa la afumat. Slanina este taiata in marimi dorite, sarata si pusa la afumat. Prelucrarea scapulei (a suncilor superioare) se realizeaza in doua feluri: dupa indepartarea ciolanului, ori se decupeaza o mica sunca, ori dupa dezosire carnea va folosita la prepararea carnatilor. Sunca va fi pusa la afumat.

Matele sunt curatate si pregatite pentru prepararea sangeretelui, a caltabosului si a carnatilor.

Dupa curatirea ferfenitelor de carne de piele, o parte din piele trece la fiert si va constitui materia de baza pentru sangerete si pentru toba. Bucatile de slanina fara soric taiate in patratele vor fi folosite, impreuna cu mici bucatele de carne, la prepararea carnatilor. O alta parte a slaninei va fi taiata in patratele, din care, dupa topire, se obtine o untura alba si gustoasa de porc.

Maruntaiele - ficatul, inima, plamanii, splina, rinichii, limba - sunt fierte in apa de 95 grade Celsius, dupa care se adauga carne fiarta, orez fiert si sangele animalului colectat la taiere si totul se toaca, iar cu materia obtinuta se va umple matele pentru sangerete si caltabos. Condimentarea se face dupa gustul fiecarui gospodar. De asemenea, se fierb bucatelele de carne ramase neutilizate si partile zgarcioase, care vor constitui materia tobei.

Carnatii se prepara din carne cruda tocata, condimentata cu boia de ardei, cu piper si cu usturoi.

Carnatii, slanina, sunca, caltabosii si toba se pun la afumat. Astfel, aceste sortimente preparate prin sarare, prin saramurare, prin fierbere si prin afumare se conserva mai mult de o jumatate de an ori in camara , ori in podul casei.

Amatorii se pot interesa la organizatorul-gazda al programului la numarul de telefon:
Izvoare – Botházi András: +40741232744
Băile Tușnad: +40749066008
Vlăhița: +40744680753
Borsec: 0266337001
Racu: +40745180649
Ciumani: +40746337722

Caracteristicile programului

Culinar

Photo Gallery

Alte sugestii

Obicei
Joia mare este ziua trădării şi omorârii lui Isus, în amintirea acestor evenimente în zona Ciucului de Sus (satul Mădăraș) se ţine Cina Domnului, prin gătire şi rugăciune în comun. Vinerea mare este ziua vegherii trupului sfânt. În satele din zona Miercurea Ciuc (Sântimbru-Ciuc, Sâncrăieni, Sândominic) şi Gheorgheni (Joseni), flăcăi necăsătoriţi, îmbrăcaţi în port şi „înarmaţi” cu arme din lemn veghează trupul neînsufleţit al lui Isus începând de la slujba din vinerea mare, până la Înviere. O altă tradiție păstrată și astăzi nu doar în satele secuiești, ci și la oraș, este cea a stropirii fetelor – eveniment care are loc în a doua zi de Paști. Flăcăii și bărbații își încep dimineața celei de-a doua zile de Paști mergând împreună “la stropit”. Așezat într-o căruță împodobită frumos cu crengi de brad, flăcăul intră în fiecare curte și stropește fetele și femeile cu apă curată, rostind diferite incantații. Surse text: www.cimec.ro
Obicei
5.0 1 recenzie
Fărșangul se păstrează de secole, când cu ocazia șezătorilor se dădea frâu liber la jocuri, cântece, dans și voie bună. Fărșangul se încheia la lăsata secului, iar ultima șezătoare căpăta amploarea unei nunți mai mici, când se pregăteau prăjituri, sarmale și se cinstea cu băuturi. Atmosfera se încingea cu muzica și dansul până dimineața. După aceasta toată comunitatea era angrenată în petrecerea de îngropare a fărșangului prin care își luau rămas bun de la săptămânile vesele.  „Îngroparea fărșangului” se numără printre cele mai spectaculoase sărbători din județul Harghita, ocazie cu care revin și fiii satului mutați din zonă. Elementul central al obiceiului este marioneta, o păpușă din paie îmbrăcată și decorată cu lux de detalii, de la șosete până la pălărie, denumită de obicei Illyés sau Döme. Aceasta simbolizează fărșangul și este „bocită ”de toată comunitatea deghizată într-un alai funebru ca la o înmormântare adevărată. La sfârșit, „Illyés” este dezbrăcat, iar din paie se face un foc în jurul căruia se cântă și se dansează. Alaiul mai trece o dată prin sat și cheamă locuitorii la Balul Fărșangului.  Surse text, imagini și video:  https://www.alsosofalva.eu/2012/02/dragi-vizitatori.html  https://www.szekelyszallas.hu/tartalomszolgaltatas/erdely-hagyomany-nepszokas  http://www.maszol.ro/index.php/kultura/92098-farsangolas-hargita-megyeben-ajanlo
Obicei
5.0 1 recenzie
Din prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu "Steaua", iar cei mai mari cu "Cerbul" cu coarnele împodobite cu zurgălăi şi ciucuri, clănţănind din dinţi şi învârtindu-se pe loc, să îşi veselească gazdele. Sunt obiceiuri vechi de sute de ani, la care românii din nordul judeţului Harghita şi ceangăii din Valea Ghimeşului nu au renunţat, grupurile vesele şi gălăgioase de colindători dând farmec sărbătorilor de iarnă. În perioada Crăciunului, două obiceiuri se disting în tradiţia comunităţii maghiare: "Betleemul" şi "Az aprószentek" sau "Biciuirea fetelor". "Betleemul" prezintă naşterea Pruncului Iisus. Macheta unei biserici catolice, construită din carton sau scânduri uşoare şi simbolizând oraşul în care s-a născut Mântuitorul, este purtată din casă în casă, iar colindătorii, costumaţi în Iosif şi Maria, în păstori şi cei trei crai de la răsărit, rememorează povestea biblică. "Az aprószentek" este un obicei destinat tinerilor înaintea căsătoriei. Cete de băieţi îmbrăcaţi de sărbătoare colindă în casele fetelor cu câte o nuia împodobită cu panglici colorate, predominant roşii - pentru că obiceiul vizează pasiunea şi dragostea -, spun texte rituale şi urează. Sursă: https://www.mediafax.ro/