Biserica Mileniului Miercurea Ciuc

Biserica romano-catolică "Sfântul Nicolae" din Gheorgheni este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Gheorgheni. Ansamblul este format din trei monumente: • Biserica romano-catolică „Sf. Nicolae” (cod LMI HR-II-m-A-12836.01) • Zidul de incintă (cod LMI HR-II-m-A-12836.02) • Casa parohială veche (cod LMI HR-II-m-A-12836.03) Construirea bisericii de la mijlocul secolului al XVIII-lea se leagă de numele preotului paroh József Sikó. Conform unei plăci comemorative din interiorul bisericii, concepția arhitecturală a bisericii este atribuită lui György Fogarassy. Prima placă comemorativă, cu textul în limba latină, descrie că biserica a fost ridicată pentru cinstirea episcopului Sfântul Nicolae, după cum a ordonat preamăritul și prearespectatul episcop, baronul Sigismund Anton Sztojka, în anul 1756. Cu ocazia construirii noii biserici s-a păstrat însă vechiul turn, dar a fost înălțat și acoperit cu un coif de factură barocă. Tot atunci s-a realizat la cel de al doilea nivel al turnului cadranul solar cu inscripția „Ortus, docet bene vivere" (Răsărit de soare, învață cum se trăiește corect), care a fost descoperită cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1993. Altarul principal a fost construit în anul 1780, altarul sfântului Ioan Nepomuk în 1776, din donația generoasă a armeanului János Lukács, iar altarul Sfântul Ioan Botezătorul în 1775, din donațiile lui Jakab Lukács. Amvonul baroc al bisericii este bogat în decorații sculpturale. Parapetul amvonului este decorat cu figurile celor patru părinți ai bisericii, pe coroana amvonului apar cei patru evangheliști, iar în vârf figura lui Isus, reprezentat ca Bunul păstor. În cor se află statuia Sfântului Nicolae în mărime naturală, care se presupune că făcea parte din decorația unui altar poliptic medieval. Statuia este într-o stare avansată de degradare. Pe latura sudică a navei, într-o nișă trilobată apare scena Răstignirii compusă din statui: central este Hristos răstignit, la picioarele sale Maria Magdalena îngenunchiată, flancate de reprezentările Maicii Domnului și a Sfântului Ioan. În singura capelă laterală a bisericii se mai găsește un altar cu baldachin, datat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Partea centrală a bolții cilindrice este decorată cu stucaturi baroce, iar pe suprafața penetrațiilor se pot vedea picturi murale din secolul XX, care reprezintă diverse elemente ale crezului romano-catolic Clopotul său din epoca gotică din 1548 are inscripția: „Non habemus hic manentem city, sed futura inquirimus”. În 1869, pe vremea preotului paroh Károly Ágoston, s-a renovat clădirea bisericii, turnul primind un coif nou din tablă, și a fost înlocuită pardoseala bisericii și băncile. Orga neogotică, construită de István Kollonits, a fost donată bisericii în anul 1877 de episcopul Mihály Fogarassy, născut la Gheorgheni.

Familia Henter din Sântionlunca a construit conacul la începutul secolului al XVIII-lea în stil baroc-renascentist, probabil pe locul unei clădiri legate de familia Hadnagy. În secolul al XVIII-lea, aici au trăit seniorul Ádám Henter împreună cu soția sa, Krisztina Sármasági. Fiul lor – cel care a obținut titlul nobiliar –, juniorul Ádám Henter (1714-1781) s-a născut aici, iar după masacrul de la Siculeni a devenit judele suprem regal al Scaunului Ciuc. Împreună cu soția sa, Borbála Nagy din Petecu, este amintit ca fiind patronul localității, deoarece a contribuit în mod semnificativ la reconstrucția bisericii. Următorul membru al familiei a fost baronul Antal Henter (1748-1824), șambelan imperial-regal, judele suprem regal al Scaunului secuiesc Odorhei, a cărui soție a fost contesa Anna Haller. Dintre cei șase copii ai lor, József Henter (1791-1867) a fost ultimul moștenitor bărbătesc al familiei. Odată cu moartea lui, descendența familiei Henter, care devenise baronică în 1754, s-a stins. József Henter, cunoscut pentru filantropia sa, mecenantul teatrului și al muzeelor, deși a locuit în Călimănești, a fost înmormântat în cripta familiei din Sântimbru. În testamentul său, a lăsat o sumă substanțială pentru construcția turnului bisericii din Sântimbru. Singurul său moștenitor a fost fiica sa adoptivă - baroana Irén Szentkereszti de Zagon. În 1878, Endre Székely (1835-1903) din Păcureni, prim-pretor al districtului Sânmartin, a cumpărat proprietatea vastă și s-a mutat în conac împreună cu soția sa, Adél Babolcs. În acest moment, preotul paroh Sándor Veress a consemnat în Historia domus că „această achiziție a fost un real beneficiu pentru sat”. În 1922, parohia locală romano-catolică a cumpărat o parte din proprietate de la moștenitorii lui Endre Székely, „cu conacul și clădirile fermei” - scria Balázs Kovács, preot paroh, în Historia domus a parohiei. Mai târziu, parohia a fost nevoită să cedeze clădirea școlii parohiale statului, astfel încât școala confesională s-a mutat aici până în 1948. Această clădire a fost, de asemenea, căminul cultural și cinematograful satului din 1934 până la construcția noului cămin cultural în 1973. Profesorul și omul de cultură István Salló, în 1957 a înființat aici primul muzeu sătesc din bazinul Ciucului. În anii 1970 în clădire mai existau săli de clasă, dar mai târziu a stat părăsită zeci de ani și aproape că s-a prăbușit. După schimbarea de regim din 1989, cu ajutorul Muzeului Secuiesc al Ciucului au fost încercări de mai multe ori de a întocmi planuri de renovare și de a conserva clădirea, care între timp a rămas fără acoperiș. În 2011, clădirea a fost cumpărată de Primăria Comunei Sântimbru pentru 233335 de lei. Renovarea a fost finanțată de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional între anii 2020 și 2023. Mai multe birouri de proiectare au lucrat la planurile de restaurare sub conducerea lui Szabolcs Guttmann, arhitectul șef al orașului Sibiu, și sub coordonarea firmei Vallum SRL. din Miercurea-Ciuc, personal de arhitectul Szabolcs Korodi. PROGRAM DE VIZITARE Vizitarea Conacului Henter se face pe bazî de programare. Pentru rezervări sunați, de luni până vineri între orele 9-15, la 07 88 125 166, cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de sosire. Prețul biletului: 10 RON/pers. Grădina conacului poate fi vizitată gratuit. Scanând codurile QR de pe copaci, aflați informații despre acestea.

Colegiul Național „Márton Áron”, inițial liceu romano-catolic, este o instituție de învățământ preuniversitar din Miercurea Ciuc. Clădirea liceului a fost construită între anii 1909-1911 și este clasificată în lista monumentelor istorice. Clădirea se compune din trei aripi, dintre care cel din mijloc cuprinzând liceul propriu zis este proeminent, iar aripile laterale sunt puţin mai retrase. Aripa principală (cea din mijloc) dispune de un rezalit central având acoperiş tip mansardă, cuprins între două turnuri, iar extremităţile acestei aripi sunt accentuate de rezalite încheiate în frontoane triunghiulare. Aripile laterale au aspect asemănător cu cea principală, şi sunt terminate în câte un turn mai voluminos, ataşat rezalitului de colţ. Intrarea principală a clădirii are loc axial prin rezalitul central al aripii principale, iar intrările secundare sunt în axele aripilor laterale, fiind accentuate de frontoane triunghiulare.  Decoraţia faţadei principale este foarte variată, sunt îmbinate în mod specific elemente ornamentale neoromane, neogotice, neobaroce şi secesion. Cea mai marcantă decoraţie a faţadei principale, amintind de atmosfera bisericilor medievale sunt ferestrele uriaşe, încheiate semicircular, decorate cu rozete, respectiv ornamentaţia portalului intrării principale este un amalgam de motive neoromane, neobaroce şi secesion. Caracterul romanic al intrării principale este dat de cele trei perechi de colonete masive, cioplite în piatră, care susţin arcul ambrazurii. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente geometrice şi cu frunze stilizate, deasupra acestora apar volute şi boabe de struguri. Stucatura decorativă a arcului intrării, compusă din mărgele şi scoici seamănă cu decoraţia vrejurilor baroce, iar chenarul unduit este caracteristic secesionului. Colonetele intrării principale sunt elemente care se repetă pe faţada principală şi în alte locuri: la ultimul nivel al turnurilor, ca delimitare între ferestrele îngemănate, pe frontoanele triunghiulare. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente vegetale stilizate, între care pe alocuri s-a inserat şi câte o mască umană. 

La punctul de întâlnire a străzilor Petőfi Sándor şi Tudor Vladimirescu se află Casa Pál Gábor. A fost construită de avocatul Pál Gábor. Pe vremuri era casă de locuit, la parter funcționa birou de avocatură. În prezent este sediul Consulatului General al Ungariei din Miercurea Ciuc. 

Situată în centrul Praidului, lângă sediul de poliție și blocurile ANL, căsuța răsturnată are dimensiunea de 8×5 metri. Prin ușa principală se intră în mansardă, unde se află camera copiilor, iar de aici o scară duce la parter. La parter se află o bucătărie cu un living și o baie. PREȚURILE BILETELOR • sub 3 ani este gratuit • 10 RON - pentru copii până la 12 ani • 20 RON - pentru adulți

Biserica Sf. Augustin din Miercurea Ciuc este o biserica parohiala si are proportiile unei catedrale.  Construirea bisericii cu 1200 de locuri a început încã din 1993. Biserica Sf. Augustin a fost sfintita la data de 29 august 2009 cu ocazia centenarului eparhiei si a zilei de pelerinaj a bisericii de catre arhiepiscopul dr. Jakubinyi Gyorgy si episcopul Tamas Jozsef.  Este locul din oraș unde se țin foarte multe concerte.  

Biserica romano-catolică a fost sfinţită în 1783, cu hramul Sfântului Anton de Padua. Pelerinajul are loc în ziua de 13 iunie. Biserica este monument arhitectural, conform registrului monumentelor judeţului Harghita (1992). Biserica din Ciceu se află în centrul localităţii, aproape de şcoale generală din comună. Biserica a fost sfinţită în cinstea Sfântului Anton din Padova, forma sa actuală fiind căpătată în anul 1839. Partea cu coloane a bisericii era o capelă construită în anii 1300-1400, transformată şi extinsă în biserică, concomitent cu creşterea numărului de locuitori. Conform tradiţiei, în partea stângă a altarului principal este cuprinsă tabernaclul capelei iniţiale. Altarul din strană a fost realizat în anul 1800, iar pe tabloul principal se află portretul Sfântului Anton. Pe baza pilonilor contraforţi exterioare se presupune că iniţial biserica a fost construită în stil gotic. Lăcaşul este monument istoric, la fel şi parohia învecinată.

Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița, comuna Păuleni Ciuc,  județul Harghita datează din secolul XVI.  Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice. Construcția bisericii în stil gotic târziu a avut loc între anii 1450-1500, pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului romanic, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale din 1332-1333. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de steme rămase se presupune, că maistrul constructor este originar din Italia.  Altarul datează din anul 1675 reprezentând scene din viața sfântului protector, Ioan Botezătorul, precum și scene iconografice caracteristice marilor sărbători bisericești: Crăciunul, Paștele și Rusaliile. Nacela din interior este decorată cu o boltă cu casete care înlocuiește bolta caracteristică goticului, distrusă cu ocazia invaziilor tătarilor. Există 103 casete, pictate în stil renascentist popular, cuprinzând motive florale ce reprezintă flora caracteristică locului. Ultima renovare a bisericii a fost în anul 1970.

Biserica a fost construită în anul 1902, sfințită cu hramul adormirea Măicii Domnului.