Casa memorială Tamási Áron

Mobilierul oglindeşte condiţiile de viaţă din secolul al 19-lea. Materialul expus a fost colectat de învăţătoarea pensionară Balázs Irén. În casa construită la începutul anilor 1800 se găsesc trei încăperi: camera curată sau casa mare, încăperea de locuit şi cămara. Camera curată este numită de localnici casa mare, care a fost utilizată cu prilejul nunţii şi al înmormântării. Aici au depozitat şi aşternuturile, hainele. Zilele şi-le petreceau în casa de locuit, unde îşi găsea locul şi războiul de ţesut. Cămara era folosită pentru depozitarea alimentelor. Poate fi vizitat în oricare moment al anului.

De-a lungul drumului dintre Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc, în Satu Mare, sub numărul 214 își așteaptă vizitatorii o casă tradițională muzeală dezvoltată și formată cu atenție. Proprietatea a fost cumpărată în anul 2000 cu ajutorul unor susținători entuziaști, iar după finalizarea reparațiilor necesare, și-a deschis porțile în 2004. Casa tradițională datează din secolul al XIX-lea. Pereții erau făcuți din grinzi necioplite, în mare parte din grinzi oblice, cu capetele încrucișate la colțurile casei, fără să fi fost tăiate capetele grinzilor. Pereții au fost lutuiți și văruiți. Aceste case de obicei erau vopsite în albastru, iar nuanța albastrului avea semnificații importante. Cei mai bogați au folosit un albastru mai închis, dorind să accentueze poziția lor în ierarhia socială.  Casa are patru încăperi: o cameră mare sau casa curată (numită și casa mare), o cameră în spate - casa de locuință, și o cămară pentru depozitare. Între cele două camere este o tindă cu vatra. Vizavi de casă este fântâna cu cumpănă, iar în spatele curții, paralel cu poartă, este șura cu hambarul. Colecția din interiorul casei – mobilierul, ustensile de uz casnic și textile - este de o mare valoare, deoarece oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene a locuitori casei. Colectarea obiectelor a început în 1970, ca parte a unei mișcări de vânătoare de comori pentru elevi. La început a fost o colecție spontană, obiectele colectate au fost expuse la școală și au devenit parte a vieții școlare. În absența unei clădiri adecvate, colecția a fost mutată de mai multe ori până când și-a găsit locul potrivit în această casă tradițională.

Casa muzeală din Bisericani, situat lângă biserica din epoca Árpád, a fost deschis în mai 1977 ca urmare a lucrărilor de colectare a profesorului Dénes Balázsi. Crearea sa a fost susținută și de profesioniști renumiți precum István Molnár, Dénes Kovács sau Pál János. Poarta secuiască la intrarea în muzeul popular este datat 22 iulie 1848 și a fost revendicat de Ferenc László. Casa secuiasă datează din anii 1850. Casa în trei părți este formată dintr-o casă mare (cameră), o casă mică (cameră curată), o cameră și streașină de ardezie. Colecția conține aproape șapte sute de articole și prezintă tradițiile etnografice ale râului Upper Nyikó. Casa principală prezintă piese tipice de mobilier și mobilier din zonă. O familie secuiască a locuit cândva aici: a servit atât ca living, cât și în dormitor. În casa mică, în camera curată, oaspeții au fost primiți și zestrea fetei a fost depozitată, în timp ce camera adăpostea diferite instrumente de lucru și depozitare.

În interiorul muzeului puteți vedea imaginea unei ferme tradiționale, unde se păstrează obiecte care făceau parte din viața de zi cu zi a oamenilor simpli: mobilier, imagini, mașini de cusut, îmbrăcăminte, încălțăminte, vase de lut, articole de lemn, șaluri, țesători, covoare de cânepă, pieptene de cânepă, și altele.  Aceste obiecte încântă vizitatorul cu farmecul trecutului, amintind de o strălucire din viața fostului sat secuiesc.  Muzeul în sine este o clădire istorică, face parte din lista monumentelor istorice, a fost construită în 1883. Program de vizitare: prin aranjament prealabil sau la Oficiul de Turism din Cozmeni, de luni până vineri între orele 09:00 și 16:00.

Casa tradițiilor populare ceangăiești din Lunca de Jos a fost inaugurată pe 25 septembrie 2010 în Lunca de Jos. Casa a fost construită în 1934. A dat loc pentru o moașă, un cabinet stomatologic, o stomatologie, un magazin mixt și un pub în vremurile vechi. Astăzi păstrează valorile tradiției ceangăiești.

"Casa vremurilor trecute" are o expoziție tradițional, care, în virtutea naturii sale informative, poate servi un scop util generațiilor viitoare. Muzeul privat a fost deschis la 4 iulie 2014 de Árpád László și soția sa, Ildikó. Cuplul nu a făcut altceva decât să păstreze moștenirea bunicilor. Lângă casa, care este mult mai veche decât o sută cincizeci, se află un hambar, transformat într-un spațiu expozițional, păstrând amintirea vremurilor trecute.

Casa Tradițiilor din Ciumani si-a deschis porțile în anul 2019.  Cu ocazia festivității de inaugurare, zestrea, precum și mobilierul autentic a ajuns în casă cu muzică si voie bună, însoțită de locatari si de turiști pe căruțe trase de cai.  Casa fiind restaurată conform normelor, oferă o viziune la viața și tradițiile înaintașilor noștri pe vremuri.  De asemenea casa oferă o expoziție din colectarea etnografică a Școlii Köllő Miklós din Ciumani.  Vă așteptăm cu drag! Program de vizitare: Marți, Joi: 14.00-16.00 Vă rugăm, să ne sunați ca să vă putem oferi un tur ghidat. 

Casa Memorială “Áprily Lajos”, inaugurată în 1991, oferă amănunte despre viaţa şi opera renumitului poet şi traducător, respectiv despre anii copilăriei lui Áprily, petrecuţi la Praid.  În curtea casei este şi un monument dintr-un bloc de piatră cu relieful portretului poetului şi un citat din opera lui.

Absolvent al școlii de institutori, Nagy Imre (1893 – 1976) a fost profesor universitar. După primul război mondial s-a ocupat de sculptură. O perioadă a stat la Budapesta unde a învățat desen și pictură la Academia de Artă din Budapesta, iar în 1924 a venit acasă și s-a stabilit la Jigodin, unde picteaza pana la decesul lui peisajele secuiești și oamenii care trăiesc în acest peisaj. Din 1920 a avut mai multe expoziții la Cluj, Brașov, Targu Mureș și București, având și o expoziție individuală la Londra. Trăiește într-o simplă casă țărănească, cu prispă și cu trei odăi pe care o extinde în 1966 cu un atelier. Lucrează zilnic 6 ore, chiar și cand e trecut de 80 de ani. Dintre multiplele recunoașteri oficiale ale talentului său amintim premiul „Zichy Mihály“ pentru grafică din 1939, titlul de „Artist emerit al României“ din 1957, precum și medalia Meritul Cultural clasa I. Casa lui natală a devenit muzeu, iar în curtea ei se află mormântul marelui artist. În casa memorială sunt expuse piese de mobilier, carte, documente și colecția de pictură a artistului Nagy Imre. Merită menționată colecția lui de pălării din pai, ultimele două autoportrete desenate și compoziția neterminată de pe cadrul suport. Pictorul a donat orașului peste 6.000 din operele sale. În 1973, cu ocazia aniversării împlinirii a 80 de ani ai artistului, se construiește lângă casa lui natală Galeria. Dupa moartea lui Imre Nagy în această clădire s-a amenajat o expoziție permanentă din tablourile pictorului, care depășesc ca număr 6.000 de exemplare. Multe picturi care îi aparțin sunt expuse în galeria din Targu Mures și în Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. Sursa foto: https://locuridinromania.ro/