Casa muzeală din Turdeni
Casa muzeală din Turdeni

Casa muzeală din Turdeni

Casa muzeală

Despre

Anul înființării: 2009
Numele fondatorului și al operatorului: Pop Anna

Turdeni, din punct de vedere administrativ, aparține de comuna Șimonești (județul Harghita). Este situat la capătul văii pârâului Alba, care se varsă în râul Feernic  pe partea dreaptă. Se află la 22 km de Odorheiu Secuiesc și la 18 km de Cristuru Secuiesc. Este accesibil din ambele orașe.
Un proverb local spune că "din Turdeni începe drumul către capătul lumii", iar în această frază se reflectă întreaga sa misteriozitate și liniște. În acest mic sat se află poarta secuiască cea mai veche și încă în uz din zonă, ridicată în anul 1800.

Muzeul etnografic a fost creat în 2009 din fonduri private. Este proprietate privată, operat de Pop Anna. Se află pe proprietatea de la numărul 14 din Turdeni. Pe teren se găsește un edificiu cu verandă, un hambar, un grajd și o casă mai mică. În cele trei camere ale acesteia este expusă colecția etnografică. În camera dinspre drum sunt expuse obiectele de valoare ale gospodăriei. În casa de mijloc se găsesc o masă, plăci de lemn pictate (din secolul al XIX-lea), suport pentru vase, ladă pictată etc. Aici se află și instrumentele de prelucrare a cânepii.

Localitate

Turdeni

Alte sugestii

Casa muzeală
Închis
Din 2011 Muzeul Folcloric Secuiesc al Casinului își așteaptă vizitatorii într-o locație nouă. Anterior, colecția ce conține valorile folclorice ale Casinului putea fi admirată în conacul Balási. După ce conacul a fost folosit în alte scopuri, colecția valoroasă a fost găzduită în gospodăria Dr. Bodó Imre. O piesă remarcabilă este și poarta secuiască a casei construită în anii 1920. Acum putem admira obiectele vechi într-un mediu cu arhitectură populară, într-o casă cu o prispă spațioasă. Există mai mult de o mie de obiecte etnografice colectate pe parcursul anilor. Colectarea a început în anii ’70 la îndrumarea directorului școlii - Miklós Márton, cu ajutorul comunității și al elevilor. După moartea fondatorului, micul muzeu a avut o soartă tristă, conacul fiind jefuit în repetate rȃnduri, aşa încât nu a mai fost potrivit pentru vizite. Inventarele vechi s-au pierdut, iar obiectele au fost deteriorate de termite și molii. Îngrijirea colecției a fost preluată de familia Bodó. Cu ajutorul lui Mihály Ferenc - restaurator de lemne, a lui Szőcs Gazdag Enikő - curatoare și colaboratoare a Muzeului Național Secuiesc, și cu ajutorul comunității locale, obiectele au fost inventariate din nou, sistematizate corect și scutite de dăunători.
Kászonaltíz (Plăieșii de Jos) 136. (Csantik utcája)