Biserica Mileniului Miercurea Ciuc

Anul de construcție a vechii biserici romano-catolice nu este cunoscut, a fost construită în epoca stilului arhitectural romanic și transformată în 1533, în stil gotic. Patronul bisericii a fost Sf. Bartolomeu. În 1568 a intrat în posesia unitarienilor și abia în 1716 a revenit catolicilor. A fost renovată în 1720. Între timp, din 1648, catolicii rămași au folosit o capelă. În anii 1700 formau parohie comună cu catolicii din Atia, Corundul având propriul său preot din 1743. În 1910 a început construcția unei noi biserici romano-catolice, care a fost sfințită un an mai târziu în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus, iar în 2011 au avut loc transformări majore atât în exterior cât și în ​​interior. Câteva pietre din vechea biserica gotică sunt zidite în gardul acestei biserici noi.

Biserica de lemn din Tulgheș, județul Harghita, cu hramul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”, a fost construită în 1828. Biserica este așezată pe Valea Putnei, pe fundalul unei perdele de brazi. Are planul trilobat, cu pronaos dreptunghiular, absidele laterale poligonale, terminate cu trei laturi și absida altarului decroșată. Pe latura de sud se află un pridvor, cu stâlpi ciopliți, supraînălțat de o clopotniță scundă. Bolta naosului este pe plan poligonal, din fâșii curbe, ce pornesc dintr-o rozetă sculptată și pictată (cheie de boltă). Tavanul pronaosului, ca și suprafețele din naos, ce fac trecerea de la planul poligonal al bolții la cel dreptunghiular, se reazemă pe console cioplite. Pe bolta naosului sunt reprezentate zece momente din viața lui Iisus Hristos, a căror realizare se poate atribui moldoveanului Grigorie de la Târgu Pietrii, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cu aportul obștii din Tulgheș, biserica monument a fost reparată în anul 1976. Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/

Istoria castelului: În anul 1466 auzim pentru prima dată despre familia nobilă de moșieri Geréb din Filiaș, a cărei conac nobiliar se afla aici încă din secolul al XV-lea, pe locul castelului care se găsește acolo și în prezent. Despre această clădire nu au rămas date scrise, dar se presupune că în 1588, György Geréb a aranjat renovarea conacului sau construcția unei alte clădiri agricole. În 1625, András Geréb, căpitanul de gardă al lui Gábor Bethlen, a reconstruit conacul prăbușit din piatră, în forma unui castel. În 1628, după moartea lui András Geréb, care nu a lăsat niciun moștenitor, moșiile au revenit tezaurului, fiind apoi donate de prințul Gabriel Bethlen lui Moise Székely cel Tânăr, judecător regal al Scaunului Odorhei și logodnicei sale, Judit Lónai. În 1635, Gheorghe Rákóczi I a oferit întregul castel din Fiatfalva, împreună cu proprietățile asociate lui Matthias Huszár de Brenhida, paharnicului său, judecătorul principal al Scaunului Mureș. Castelul se afla în posesia lui Moise Székely, dar din cauza infidelității acestuia a revenit în stăpânirea prințului. Matthias Huszár a decedat în 1652, iar dintre cele două fiice ale sale, Borbála Huszár sau Görgyné Torma, după primul ei soț, a moștenit castelul din Fiatfalva. Borbála Huszár și cel de-al doilea soț al ei, János Nemes de Hídvég, s-au căsătorit în februarie 1676 în castelul din Fiatfalva. Mai multe... Vizitarea castelului: Sunt posibile și tururi individuale și de grup ale castelului: ugroncastle.ro. Închiriere castel: Datorită lucrărilor de reconstrucție desfășurate între 2021 și 2024, castelul strălucește în toată splendoarea sa, fiind totodată nou și autentic. Într-unul dintre aripi au fost amenajate săli de evenimente, iar în aripa porții au fost create 12 camere de hotel cu baie proprie și cu vedere spre grădină. Castelul poate fi închiriat în întregime. Este recomandat pentru reuniuni de familie sau între prieteni de 2-3 zile, pentru activități de team building corporativ sau ca locație pentru nunți și petreceri de mai multe zile. Solicitați o ofertă aici! 

Biserica Romano-Catolică din Cristuru Secuiesc este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Cristuru Secuiesc. Hramul bisericii este Înălțarea Sfintei Cruci, cu sărbătoarea pe 14 septembrie. Catolicii au recuperat biserica de la unitarieni în 1767, după un ordin regal. Clădirea a fost de mai multe ori modificată. Ea consta dintr-o navă, un altar lung, gotic, un turn baroc prins de fațada de vest și din două sacristii pe laturile sanctuarului. Sursa foto: Sudika (hu.Wikipedia.org)

Satul Comăneşti, care aparţine de comuna Mărtiniş, este probabil cea mai deosebită aşezare din regiune. Comăneşti şi satul Aldea erau aşezate de-a lungul drumului care lega direct forja de la Vlăhiţa-Nouă cu oraşul Braşov. Aceasta a fost o rută comercială cu trafic intens până la aproximativ începutul secolului al XX-lea. După 1918 harta a fost redesenată, drumul principal a ocolit aceste sate, funcţionarea forjei a fost oprită treptat şi aceste sate au ajuns la periferie. Aceste fapte au contribuit la conservarea clădirilor din regiune, rămase intacte, care păstrează caracteristicile specifice arhitecturii din valea Homorodului, de o frumuseţe deosebită, aspectele unei arhitecturi populare tradiţionale, unde forma şi funcţia încă erau unite în mod organic alcătuind împreună o unitate. În ciuda faptului că este un sat unic, în zilele noastre are o imagine sumbră, pustie. Are un mediu construit valoros, dar casele sale impunătoare sunt pustii, din cauză că a devenit un sat izolat.

Castelul Lázár, situat aproape de centrul satului Lăzarea, este unul dintre cele mai frumoase exemple pentru arhitectura renascentistă din Transilvania.  Castelul cu creneluri a fost una dintre cele mai atractive reşedinţe nobiliare din secolul al XVII-lea din Transilvania. În holul cu boltă în ogivă există inscripţii cu litere gotice din anul 1532. Zidul de incintă este dotat cu patru bastioane. Intrarea în curtea castelului se face prin turnul de poartă pe latura sudică. Castelul a fost construit în timpul lui István Lázár, tovarăşul de joacă al lui Gabriel Bethlen, mai târziu om de bază a principelui şi judele regal suprem al scaunelor Giurgeu, Ciuc şi Caşin. Blazonul lui din 1632 se află pe un perete al bastionului pe colţul stâng, în interiorul curţii, care desemnează şi data finalizării construcţiilor.  În 1707, castelul a fost incendiat de către armata imperială în urma unei campanii de represalii împotriva „kuruc”-ilor (oponenţii Habsburgilor), cum a fost şi seniorul castelului, Ferenc Lázár. De numele lui se leagă construcţia şi reconstrucţia Casei Cavalerilor. Printre personalităţile de seamă care au păşit pragul castelului se numără principele Gabriel Bethlen, mama lui fiind membră a familiei Lázár. Mihnea Vodă al Munteniei a fost ascuns în castelul Lázár timp de un an după ce a fost alungat de către turci, iar Petru Rareş al Moldovei a petrecut aici 11 ani, între 1527-1538.  Castelul Lázár a fost ars în repetate rânduri şi s-a ruinat în 1842 tot din cauza unui incendiu.  Începând din 1967 castelul se află sub renovare şi restaurare, activitate ce se desfăşoară şi astăzi. Obiectivul final este redarea splendorii de odinioară a clădirii, deoarece acesta este una dintre cele mai importante construcţii în stil renascentist ale Transilvaniei.  Pe parcursul lucrărilor i s-a conferat şi statutul de sit arheologic. În anul 2013 a fost restituit urmaşilor familiei Lázár, motiv pentru care soarta castelului este încă indecisă. Vizite duminica, cu programare prealabilă! +40 745 295 925 BILET DE INTRARE: • adult: 35 RON • grup de minim 25 de persoane: 30 RON • pensionar: 30 RON • student: 20 RON • locuitorii din Lăzarea: 20 RON • copii sub 7 ani: gratis • taxă de filmare/fotografiere profesională: 200 RON

Castelul-fortăreaţă Mikó, cunoscut ca „Cetatea”, este cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc. Poartă numele constructorului, Hídvégi Mikó Ferenc (1585-1635), în documentele vremii fiind menţionată şi ca cetatea nouă a lui Mikó.  Construirea cetăţii a început în primăvara anului 1623, la zece ani după ce proprietarul, Mikó Ferenc, a devenit căpitan suprem al scaunelor secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Casin. Personalitate marcantă a vieţii politice ardelene de la începutul secolului al 17-lea, Mikó Ferenc, pe lângă această funcţie, a fost şi consilier al principelui Bethlen Gábor, diplomat şi cronicar.  Construirea castelului cu plan patrulater şi o suprafată de 75x70 m a început în data de 26 aprilie 1623 şi a fost terminată, probabil, în anii treizeci ai secolului al 17-lea. Stilul castelului se aseamănă cu castelele din Iernuţ, din Vinţu de Jos şi din Lăzarea.  Primul document scris care atestă existenţa cetăţii datează din 1631. După moartea prematură a moştenitorilor lui Mikó Ferenc, cetatea a trecut în proprietatea lui Damokos Tamás, judele suprem al scaunului Ciuc. La 21 octombrie 1661, trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara, au invadat Ciucul, au ocupat şi incendiat cetatea. Clădirea a fost reconstruită în anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville, aşa cum atestă şi inscripţia în piatră, aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.  În 1735, Johann Conrad Weiss inginer, colonel austriac, realizează planul cetăţii, cel mai vechi plan cunoscut până acum, care reprezintă şi un document important privind istoricul şi etapele de construire. În jurul cetăţii reconstruite austriecii au proiectat un sistem de apărare cu patru bastioane italieneşti, ale căror urme sunt şi astăzi vizibile pe latura sudică. Pe partea sud-vestică au construit un depozit de praf de puşcă, iar bastionul sudic l-au transformat în capelă. Tavanul capelei este decorat cu stuc modest, în stil baroc târziu. Ancadramentul gotic al ferestrelor este rezultatul unor transformări ulterioare. Încăperile de la parter au tavan în formă de boltă cilindrică, cu penetraţii de bolţi cu dublă curbură. Deasupra pervazului se găsesc creneluri înalte şi strâmte, în formă pătrată. Castelul astfel fortificat a avut un rol strategic important la graniţa de răsărit a Imperiului Habsburgic.  Până la mijlocul secolului 20 clădirea a fost constant folosită de diferite trupe militare. În 1970, după o restaurare generală a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului.

Biserica ascunde elemente mai vechi, din perioada de domnie a casei regale Árpád, respectiv gotice. Este important de reținut faptul că referitor la istoria construirii sunt încă nenumărate neclarităţi. Actuala biserică a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea şi a primit hramul Sfântului Dominic în anul 1817. Sculptura Madonei care se află în biserica monument istoric este destul de valoroasă. A fost făcută în secolul al XV-lea în școala de sculptură de la Șumuleu. Pictura în ulei care reprezintă încoronarea Mariei datează din secolul XVI. Din punct de vedere iconografic este foarte interesant că în spatele Mariei apare imaginea triplă a lui Isus, în postura preotului, a regelui și a profetului. Sursă text și foto: http://virtualisszekelyfold.ro/

Avrămeşti este situată la 6 km nord de Cristuru-Secuiesc. În 1334 este amintit de sursele scrise sub denumirea de Sancto Abraham. La locul denumit “Pământul bisericii” a stat predecesorul bisericii de azi în Evul Mediu, o biserică acoperită cu picturi murale, care probabil a fost construită în secolul al XIII-lea şi care a fost demolată în 1802. În urma acesteia a fost construită biserica unitariană de azi între anii 1803 şi 1811. Plafonul casetat al noii biserici provine probabil în parte (partea de vest) din cea veche, dar nici aceasta nu poate fi mai veche de sfârşitul secolului al XVIII-lea. Probabil ca clopotul a fost contemporan cu biserica veche, potrivit majusculelor datează din secolul al XIV-lea. Titrarea acestuia: „O REX GLORIE VENI CUM PACE.” Clopotul se păstrează astăzi la Muzeul Naţional din Budapesta. Sursă text și foto: http://virtualisszekelyfold.ro/