Muzeul Etnografic Plăieșii de Jos

Mobilierul oglindeşte condiţiile de viaţă din secolul al 19-lea. Materialul expus a fost colectat de învăţătoarea pensionară Balázs Irén. În casa construită la începutul anilor 1800 se găsesc trei încăperi: camera curată sau casa mare, încăperea de locuit şi cămara. Camera curată este numită de localnici casa mare, care a fost utilizată cu prilejul nunţii şi al înmormântării. Aici au depozitat şi aşternuturile, hainele. Zilele şi-le petreceau în casa de locuit, unde îşi găsea locul şi războiul de ţesut. Cămara era folosită pentru depozitarea alimentelor. Poate fi vizitat în oricare moment al anului.

De-a lungul drumului dintre Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc, în Satu Mare, sub numărul 214 își așteaptă vizitatorii o casă tradițională muzeală dezvoltată și formată cu atenție. Proprietatea a fost cumpărată în anul 2000 cu ajutorul unor susținători entuziaști, iar după finalizarea reparațiilor necesare, și-a deschis porțile în 2004. Casa tradițională datează din secolul al XIX-lea. Pereții erau făcuți din grinzi necioplite, în mare parte din grinzi oblice, cu capetele încrucișate la colțurile casei, fără să fi fost tăiate capetele grinzilor. Pereții au fost lutuiți și văruiți. Aceste case de obicei erau vopsite în albastru, iar nuanța albastrului avea semnificații importante. Cei mai bogați au folosit un albastru mai închis, dorind să accentueze poziția lor în ierarhia socială.  Casa are patru încăperi: o cameră mare sau casa curată (numită și casa mare), o cameră în spate - casa de locuință, și o cămară pentru depozitare. Între cele două camere este o tindă cu vatra. Vizavi de casă este fântâna cu cumpănă, iar în spatele curții, paralel cu poartă, este șura cu hambarul. Colecția din interiorul casei – mobilierul, ustensile de uz casnic și textile - este de o mare valoare, deoarece oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene a locuitori casei. Colectarea obiectelor a început în 1970, ca parte a unei mișcări de vânătoare de comori pentru elevi. La început a fost o colecție spontană, obiectele colectate au fost expuse la școală și au devenit parte a vieții școlare. În absența unei clădiri adecvate, colecția a fost mutată de mai multe ori până când și-a găsit locul potrivit în această casă tradițională.

Casa muzeală din Bisericani, situat lângă biserica din epoca Árpád, a fost deschis în mai 1977 ca urmare a lucrărilor de colectare a profesorului Dénes Balázsi. Crearea sa a fost susținută și de profesioniști renumiți precum István Molnár, Dénes Kovács sau Pál János. Poarta secuiască la intrarea în muzeul popular este datat 22 iulie 1848 și a fost revendicat de Ferenc László. Casa secuiasă datează din anii 1850. Casa în trei părți este formată dintr-o casă mare (cameră), o casă mică (cameră curată), o cameră și streașină de ardezie. Colecția conține aproape șapte sute de articole și prezintă tradițiile etnografice ale râului Upper Nyikó. Casa principală prezintă piese tipice de mobilier și mobilier din zonă. O familie secuiască a locuit cândva aici: a servit atât ca living, cât și în dormitor. În casa mică, în camera curată, oaspeții au fost primiți și zestrea fetei a fost depozitată, în timp ce camera adăpostea diferite instrumente de lucru și depozitare.

În interiorul muzeului puteți vedea imaginea unei ferme tradiționale, unde se păstrează obiecte care făceau parte din viața de zi cu zi a oamenilor simpli: mobilier, imagini, mașini de cusut, îmbrăcăminte, încălțăminte, vase de lut, articole de lemn, șaluri, țesători, covoare de cânepă, pieptene de cânepă, și altele.  Aceste obiecte încântă vizitatorul cu farmecul trecutului, amintind de o strălucire din viața fostului sat secuiesc.  Muzeul în sine este o clădire istorică, face parte din lista monumentelor istorice, a fost construită în 1883. Program de vizitare: prin aranjament prealabil sau la Oficiul de Turism din Cozmeni, de luni până vineri între orele 09:00 și 16:00.

Casa tradițiilor populare ceangăiești din Lunca de Jos a fost inaugurată pe 25 septembrie 2010 în Lunca de Jos. Casa a fost construită în 1934. A dat loc pentru o moașă, un cabinet stomatologic, o stomatologie, un magazin mixt și un pub în vremurile vechi. Astăzi păstrează valorile tradiției ceangăiești.

"Casa vremurilor trecute" are o expoziție tradițional, care, în virtutea naturii sale informative, poate servi un scop util generațiilor viitoare. Muzeul privat a fost deschis la 4 iulie 2014 de Árpád László și soția sa, Ildikó. Cuplul nu a făcut altceva decât să păstreze moștenirea bunicilor. Lângă casa, care este mult mai veche decât o sută cincizeci, se află un hambar, transformat într-un spațiu expozițional, păstrând amintirea vremurilor trecute.

Casa Tradițiilor din Ciumani si-a deschis porțile în anul 2019.  Cu ocazia festivității de inaugurare, zestrea, precum și mobilierul autentic a ajuns în casă cu muzică si voie bună, însoțită de locatari si de turiști pe căruțe trase de cai.  Casa fiind restaurată conform normelor, oferă o viziune la viața și tradițiile înaintașilor noștri pe vremuri.  De asemenea casa oferă o expoziție din colectarea etnografică a Școlii Köllő Miklós din Ciumani.  Vă așteptăm cu drag! Program de vizitare: Marți, Joi: 14.00-16.00 Vă rugăm, să ne sunați ca să vă putem oferi un tur ghidat. 

Lupeni este satul natal al marelui scriitor al secuimii, Tamási Aron. Satul se întinde în valea Nicăului de Sus, pe cele două maluri ale râului, la altitudinea de 540-580 m. Aici se află casa memorială, monumentul dedicat scriitorului, precum și mormântul scriitorului. Casa memorială este o construcție veche, datând de mai bine de 150 de ani, fiind de altfel casa părintească a scriitorului. La ridicarea ei s-a folosit lemnul cioplit, iar acoperișul este realizat din șindrilă. În această casă s-a născut Tamási Áron la 19 septembrie 1897. Inaugurată la 24 septembrie 1972, casa memorială expune mobilier, obiecte personale, manuscrise, opere, scrisori, fotografii aparținând scriitorului. Mormântul renumitului scriitor se găsește la marginea vestică a satului, în spatele bisericii romano-catolice și a cimitirului, într-un frumos parc plin de flori. Monumentul lui Tamași, operă a sculptorului Szervátiusz Jeno și a fiului său, Tibor (1972-1974), este sculptat dintr-o stâncă de 3 metri înălțime, 1 m lățime, având greutatea de 8 tone, adusă aici de pe muntele Harghita. Pe monument sunt reprezentate personaje din operele lui Tamási.

Muzeul Etnografic din Corund deține o colecție de obiecte de etnografie și istorie locală. În această localitate, încă din anul 1946 s-a încercat colecţionarea obiectelor artizanale, sub conducerea lui Molnos Peti Fábián şi a lui Tótfalvi Erdész Antal.  Casa muzeului a fost înfiinţată în anul 1977, având în colecţie obiecte artizanale, etnografice, obiecte tradiţionale de uz casnic, mobilier popular etc. Sursa foto: http://www.primariacorund.ro/