Piatra Singuratică
Piatra Singuratică

Piatra Singuratică

5.0 6 recenzii
Atracție naturală

Sândominic, Romania

Despre

Pe lângă obiectivele montane mai cunoscute ale Ţinutului Secuiesc, cum ar fi Munţii Harghitei, Cheile Bicazului, Lacu Roşu sau Lacul Sfânta Ana, această regiune mai ascunde multe obiective turistice demne de admiraţie. Printre acestea se numără şi Masivul Hăşmas, cunoscut printre iubitorii drumeţiilor mai ales datorită obiectivului turistic numărul unu al acestor munţi, Piatra Singuratică. Sunt de asemenea des străbătute cărările Hăşmaşului Mare, Hăşmaşului Negru, cele ale Vârfului Ascuţit (Ecem) sau cele aflate la baza fascinantului grohotiş Moara Dracului.

Cabana construită la picioarele Pietrei Singuratice reprezintă un important punct de întâlnire a mai multor trasee turistice, având totodată o privelişte fascinantă atât spre Depresiunea Ciucului, cât şi spre munţii Ciucaş, Bucegi, Piatra Craiului, etc. 

Traseele turistice marcate nu reprezintă niciun pericol, ele putând fi parcurse fără probleme de către orice turist obişnuit cu cărările munţilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre escaladarea hornului Pietrei Singuratice. 

Cu toate că în vara anului 2008 traseul a fost prevăzut cu cabluri din oţel, escaladarea acestei porţiuni impune îndemânare, forţă fizică şi multă atenţie din partea căţărătorilor amatori. Cei care ajung cu bine pe vârful aflat la 1608 m altitudine vor fi răsplătiţi de o panoramă intr-adevăr copleşitoare.

Foto: Dezső László

Photo Gallery

Ghid audio

Alte sugestii

Atracție naturală
4.56 9 recenzii
Lacul Roșu este una dintr-e cele mai mare lac de baraj natural format pe teritoriul României și face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Este situat la poalele muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la 26 km de orașul Gheorgheni, fiind accesibil de pe drumul național DN12C. Lacul s-a format în anul 1837, în urma unor furtuni și ploi torențiale, prin surparea unei porțiuni din muntele Ghilcoș spre poalele masivului Suhard, barând valea râului Bicaz. Denumirea lacului atât în limba română, cât şi în limba maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoş (Ucigaşul), ori de la pârâul Roşu (Verescheu). Astfel, în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş precum şi Tăul Roşu. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu.  Culoarea roșie a lacului este dată de argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate în lac. Totodată, rocile de aceeași culoare ale masivului Suhard accentuează culoarea roșie a lacului. Priveliștea este spectaculoasă datorită pădurii scufundate în lac, din care se mai văd din loc în loc trunchiurile molizilor ce străpung luciul apei, dând lacului un aspect unic în peisajul lacustru românesc. Lacul are forma literei L și două brațe: Brațul Valea Oii, cu o lungime de 900 m și Brațul Valea Suhardului ce măsoară 438 m. Format la altitudinea de 983 m într-o depresiune cu un climat predominant subalpin, lacul are o suprafață de 12,6 ha, o lungime de 2,5 km și o lățime de 100-200 m, un volum de 680.000 metri cubi și o adâncime maximă de 10,5 metri. Suprafața lacului se micșorează de la an la an din cauza fenomenului de colmatare, prin aluviunile depuse de râurile ce se varsă în lac. În aval de Lacul Roșu încep Cheile Bicazului, 6 km de chei spectaculoase în Carpații Orientali, pe valea râului Bicaz, care fac legătura între Transilvania și Moldova, și care, împreună, formează un ansamblu turistic unicat în România. Tot aici se află și stațiunea cu același nume, care beneficiază din plin de clima subalpină și oferă amatorilor de drumeție itinerarii deosebit de atrăgătoare.  Cover foto: Mihálydeák Antal  Foto: Zomborácz Zsolt, Szőke Éva
Lacul Roșu, Romania