Grota Urşilor

Peștera de Gheață din Borsec face parte din zona carstică a Dealului Scaunul Rotund, cea mai importantă depunere de travertin din țară (tuf calcaros, alb-cenușiu, care se poate lustrui ca marmura și este folosit în construcții, la placarea ornamentală a fațadelor). Sub acțiunea apelor de-a lungul timpului s-au format mai multe formațiuni carstice, printre care și Peștera de Gheață. Zona carstică se întinde pe o suprafață de 70 de hectare, iar travertinul de aici a fost exploatat și folosit în ornamentarea multor instituții din România, inclusiv Palatul Parlamentului sau unele stații de metrou din București. Peștera de Gheață este situată în zona muntelui Gâtul Chibei și s-a format într-o grotă a masivului de travertin. Este dezvoltată ca o fisură verticală cu aspect de canion și are o înălțime de 50 de metri. Ca lungime, nu depășește 60 de metri, însă numai porțiunea inițială este accesibilă vizitatorilor. Denumirea și-a câștigat-o datorită infiltrațiilor de apă care îngheață și iau forma de stalactite și stalagmite. Ele se îngroașă pe timp de iarnă, iar primăvara târziu sau vara se topesc. Odată ajuns în fața peșterii, se simte curentul rece din interior. Un culoar strâmt, printre doi pereți de stâncă, conduce într-o parte întunecată, unde peștera își deschide spectacolul, unul al gheții. Pentru a vedea formele concreționate, sculptate în gheață, este nevoie de o lanternă puternică. Aici se poate ajunge pe un scurt traseu turistic marcat, prin padure, ce pornește din marginea stațiunii, crucea roșie pe fond alb. Se trece pe la Mofeta (Izvorul Străvechi), apoi se ajunge la Peștera de Gheață. La un sfert de oră de mers de la acest obiectiv, se află și Grota Urșilor, un culoar-defileu fără tavan. Sursa foto: https://www.tripadvisor.com/

Peştera Şugău este situată în Grupa centrală a Carpaților Orientali, în Munții Giurgeului, Masivul Șipoș (1600 m), la altitudinea absolută de 1060 m. Peștera și ariile protejate aferente se află în totalitate pe teritoriul administrativ al comunei Suseni, pe proprietatea Composesoratului Valea Strâmbă. Peștera Șugău are o lungime de 1021 metri și o dezvoltare pe patru niveluri (etaje), din care cele trei superioare sunt fosile (uscate) și cel inferior este activ (cu curs activ de apă, pârâu). Etajul activ este un izvor carstic, fiind izvorul Pârâul Șugău. Principala atracţie din peştera, vestită tot datorită legendei ce o învăluie, este Lacul Îndrăgostiţilor, aflat într-una dintre săli. Se spune că cei care vin aici şi beau din apa lacului vor rămâne îndrăgostiţi de-a pururi. Căile de acces:  - cu autoturisme: de pe DN 12 sau E 578, din centrul comunei Voslăbeni, prin drumul Nicodim Rusu (6 km);  - cu autocarul: de pe DN 12 sau E 578, pe DF Arama Neagră (6 km);  - pe jos: pe potecile marcate din Gheorgheni către Voșlăbeni, prin Pasul Borzoka (Munții Giurgeu), pe marcajul cruce albastră (7 km). Oricare dintre trasee poate fi parcurs și de familii cu copii. Traseele nu prezintă mari dificultăți. Pogram de funcționare al Peșterii Șugău: - 01.07.- 10.09., zilnic, de la orele 10,00-17,00, ultima intrare fiind la 16,00; - 11.09.-30.06., în fiecare sfârșit de săptămână, de la orele 10,00- 16,00. Este recomandată programarea prealabilă. Date de contact: Simon László: +40744701815 András Zsolt: +40741131019 PROGRAM TURISTIC: Vizită la Peștera Șugău Foto: András Zsolt

Aflată în mijlocul Cheilor Varghişului din Munţii Persani, Peştera Mereşti este o bijuterie speologică, fiind încadrată de specialiștii carstici drept una dintre cele mai lungi peșteri existente în Carpații Orientali. Lungimea peșterii este de aproape 1400 metri. Peştera este pe peretele drept al Cheilor Varghişului, în dreptul unui pod, în aşa-numita Stâncă a Minunilor. Pentru a intra în peşteră trebuie să urcaţi nişte scări metalice. Peştera Mereşti are două săli principale – sala Mare şi Sala Fekete Istvan. Fekete a fost speologul care, în 1835, a cartografiat peştera în asemenea detaliu, încât hărţile sale pot fi folosite fără probleme şi astăzi. În peșteră au fost descoperite fosile ale omului preistoric. Tot în peşteră a fost găsită o adevărată comoară, în ultima sală, la aproape un kilometru de la intrare, unde apa care a săpat în rocă a adus cu ea bucăţi de pietre preţioase care s-au sudat de pereţii peşterii. Peştera adăposteşte multe vieţuitoare şi plante ce au fost îndelung cercetate în timp. Acum, principalii locuitori ai peşterii sunt liliecii. Sursă text, foto: http://www.turism-transilvania.ro/location/pestera-meresti