Locații

Dealul Melcului este o rezervație geologică ce se întinde pe o suprafață de 8 ha. Este considerat cea mai mare ocurenţă de aragonit din România, având statut de protecție națională încă din 1980. Studiul aragonitului din zonă datează din secolele XVIII - XIX. János Bányai (1938) susţine că aceste depuneri de carbonaţi s-au format prin procese de precipitare din soluţii sărate, carbogazoase, cu temperatura scăzută. Ivirea de apă de la Dealul Melcului se prezintă sub forma unui izvor natural, activ. La baza depunerilor carbonatice iese la iveală apa, barbotând gaze cu miros de hidrocarburi. Apa ce se scurge în evantai îşi construieşte în continuu un con de aragonit de culoarea zerului de lapte. Exploatarea aragonitului a început în anul 1909 de către Knop Vencel, profesorul de origine cehă invitat să țină cursuri la Școala industrială de sculptură și șlefuire a pietrelor din Zlatna. Profesorul se mută la Corund și fondează Uzina de șlefuire a Aragonitului. Apogeul exploatării şi prelucrării aragonitului din Corund se plasează între anii 1931-1939. În urma acestor activităţi de minerit, formele naturale diversificate ale depunerilor se perturbează, dar și în zilele noastre o plimbare pe poteca de vizitare îți dă oportunitatea să descoperi lumea fascinantă a aragonitelor șia calcitelor striate. Rezervația se poate vizita doar pe potecă, sau se poate opta pentru un bilet combinat cu intrarea  și în Băile sărate UNICUM de la poalele stâncilor. Băile funcționează doar în sezonul cald. Rezervația se poate vizita pe cont propriu, dar cei care doresc un ghidaj profesionist, apelați la nr. de telefon afișat. Taxa de intrare: 10 RON

În anul 2011, pe dealul Gordon din Harghita, aflat între Odorheiu-Secuiesc și Praid, a fost ridicată cea mai mare statuie a Lui Iisus din Europa de Est. Denumită Inima Lui Iisus, statuia are o înălțime de aproximativ 22 de metri, e construită din fier și oțel inoxidabil, iar prețul ei de 200.000 de euro a fost plătit din donații strânse de primăria din comuna Lupeni. În interiorul statuii se află scări metalice, în spirală, pe care puteți urca până în capul acesteia, priveliștea fiind minunată de sus. Foto: Mihálydeák Antal, Fülöp Attila

Tinovul de la Fântâna Brazilor este situat la o altitudine de cca 950 m în partea central-vestică a platoului vulcanic Praid-Dealu al Munţilor Gurghiu.  Tinovul de la Fântâna Brazilor a fost declarat sit Natura 2000 în anul 2007. În literatura de specialitate apare sub numele de Luc sau Ruc, dar printre localnici locului i se zice în general Datka. Tinovul reprezintă cel mai vestic tinov cu pinet din Carpaţii Orientali. Este înconjurat de o pădure de molid (Vaccinio-Piceetum abietis) care se prelungeşte până la mlaştina La Pod.  Dintre speciile faunistice importante sunt de menționat: broasca roşie se pădure (Rana dalmatina), broasca roşie de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra), respectiv şopârla de munte (Zootoca vivipara). Se poate vizita pe o potecă de vizitare elaborat cu ajutorul donației localnicilor. Poteca de vizitare Taiga prezintă  procesele specifice mlaștinilor turboase, prezintă specificul creșterii lente a coniferelor, prezintă specii specifice acestor habitate siberiene: plante insectivore și otrăvitoare.  Se poate vizita și pe cont propriu.  Contribuiti la conservarea mediului prin a aduna cateva din deseurile lăsate în urmaă de alti vizitatori iresponsabili. Dacă doriți un ghidaj profesionist la pretul de 250 Ron/grup, apelați numărul de telefon (+40745627914) afișat pentru rezervare în prealabil. 

Tinovul Mohoş se situează în colţul estic al Masivului Ciomatu Mare, la poalele sudice ale Vârfului Mohoş (1177 m), la o altitudine de 1050 m. Are un diametru de 800 m, o suprafaţă de 80 ha şi o adâncime de 10 m. Tinovul Mohoş este de fapt o turbărie alpină, în prezent, din întinderea continuă de apă rămânând doar 13 ochiuri de lac. Imaginea pinilor prinzându-se în stratul de turbă, precum şi a tufelor dese de afin oferă o privelişte deosebită. Printre speciile rare ale rezervaţiei se numără plantele carnivore ale erei cuaternare ca roua cerului cu frunze rotunde (Drosera rotundifolia), roua cerului cu frunze alungite (Drosera obovata), muşchiul de turbă pestriţ (Drosera anglica) şi răchiţeaua (Vacccinium oxicoccos). Se regăsesc aici şi specii ale erei glaciare cum sunt: ruginarea (Andromeda polifolia), vuietoarea (Empetrum nigrum) şi bumbăcarița (Eriophorum vaginatum). Informații utile Sistemul de vizitare al Lacului Sfânta Ana și al Tinovului Mohoș PARCARE • Automatului de acces emite un tichet de parcare (pentru autoturisme și autocare). • Primele 3 ore de parcare sunt gratuite și sunt incluse în biletul de vizitare. • În lipsa unui bilet de vizitare, parcarea este gratuită în primele 10 minute, după care tariful este de 3 lei/30 de minute pentru autoturisme și motociclete, respectiv 15 lei/30 de minute pentru microbuze și autocare. ACHIZIȚIONAREA BILETELOR • Tarifele și achiziționarea biletelor sunt disponibile la: mohos.ro • Dacă nu ați achiziționat un bilet online, îl puteți cumpăra de la Centrul de Cunoaștere. • Biletul de vizitare este valabil pentru o singură zi, în data pentru care a fost emis. • Biletul de vizitare oferă acces în întreaga zonă: Centrul de Cunoaștere, Tinovul Mohoș și Lacul Sfânta Ana. • Vă rugăm să păstrați biletul asupra dumneavoastră, deoarece acesta poate fi verificat de mai multe ori pe parcursul vizitei. CENTRUL DE CUNOAȘTERE • Expoziție și proiecție de film: accesul la expoziție și la proiecția filmului este inclus în biletul de vizitare. • Toalete: sunt disponibile la parter și la subsolul Centrului de Cunoaștere, în apropierea sălii de proiecție. • Magazin de suveniruri: disponibil în zona parcării, iar în curând și în Centrul de Cunoaștere. • Terasă: servire de la rulota tip bufet. • Informații: pentru orice întrebare, vă rugăm să vă adresați colegilor noștri. CHECKPOINT • Verificarea biletelor (fostul punct de informare): scanați codul QR pentru validarea biletului. • După verificare, vă puteți continua vizita către Tinovul Mohoș sau Lacul Sfânta Ana. Cele două obiective pot fi vizitate în orice ordine. REGULAMENT • Rămâneți pe podețul de lemn! • Ruperea plantelor, colectarea turbei sau a altor valori naturale este strict interzisă. • Păstrați liniștea. • Traseul tematic este prevăzut cu gard electric. Vă rugăm să circulați cu atenție. Pentru siguranța dumneavoastră, vă rugăm să urmați instrucțiunile personalului nostru pe întreaga durată a vizitei. Zona este monitorizată video.

Inaugurarea expoziţiei a avut loc în 2001, cu ocazia aniversării a 325 de ani de la înfiinţarea tipografiei de la Şumuleu Ciuc. Tipografia a fost înfiinţată sub principatul lui Mihály Apafi (1661-1690). În perioada acea au funcţionat opt tipografii protestante (în Sárospatak, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Sebeş, Keresd, Debrecen), iar cel de la Şumuleu era prima tipografie catolică pe teritoriul principatului. Cea mai mare tipografie catolică a vremii era în proprietatea Universităţii iezuite din Trnava, care s-a remarcat prin numărul mare al publicaţiilor şi tipăriturilor sale. Până 1726 tipografia de la Şumuleu a fost singurul atelier catolic în Transilvania. Înfiinţarea şi funcţionarea sa erau în relaţie strânsă cu consolidarea religiei catolice şi răspândirea. Înfiinţarea tipografiei se leagă de numele franciscanului János Kájoni, care a obţinut aprobarea necesară de la Roma pentru înfiinţarea atelierului. Conform deciziei Congregaţiei Sfinte din 22 iunie 1676, franciscanii de la Şumuleu aveau dreptul la tipărirea gramaticii limbii latine a lui Aelius Donatus şi Emmanuel Alvarus, a scrisoriilor de familie ale lui Cicero, precum şi a abacului. Prima publicaţie cunoscută, semnificativ şi din punctul de vedere al istoriei literaturii, este Cantionale Catholicum, culegerea de psalmi întocmită de János Kájoni în 1676, care a fost folosită şi peste tot în Transilvania şi Moldova. În timpul revoluţiei din 1848-1849 tipografia a fost ocupată de revoluţionari, care au tipărit aici mai multe proclamaţii şi un ziar (Hadi Lap) al Războiului de Independenţă Maghiară. Scopul ziarului a fost să furnizeze informaţii despre situaţia internaţională şi despre cea de pe câmpul de luptă. După înfrângerea revoluţiei, călugării franciscani au fost pedepsiţi pentru tipărirea ziarului şi a proclamaţiilor: tipografia a fost confiscată, iar mănăstirea a fot obligată la o răscumpărare de 5000 de forinţi. Atelierul de legătorie a început să funcţioneze la începutul secolului al 17-lea. Coperta cea mai veche, făcută pentru Marcus Bandinus, este cunoscută din anii 1644-1650. Atelierul a funcţionat împreună cu tipografia, de la 1676 până la sfârşitul secolului al 19-lea. Cărţile tipărite în tipografia franciscană au fost legate în atelierul de legătorie, dar la cerinţă au executat şi comenzi externe. Coperţile făcute la Şumuleu au fost decorate cu tehnica auririi. În secolul al 17-lea copertele erau decorate în stil renascentist. La începutul secolului al 18-lea au folosit încă tehnica veche de decorare, însă spre sfârşitul secolului au recurs la stilul rococo. Perioada între secolele 17-18 reprezintă epoca de aur a atelierului de legătorie, care era urmat de un declin în stil şi calitate: copertele erau făcute din piele şagrinată sau hârtie. Atelierul a funcţionat cel mai probabil până la începutul secolului al 20-lea. Cunoaştem cincisprezece tipărituri din secolul al 17-lea şi optzeci din secolul al 18-lea. În primele o sută de ani atelierul a funcţionat într-o chilie a mănăstirii, iar în 1760 s-a mutat într-o clădire nouă. În 1778 au construit o clădire separată pentru tipografie, care a fost anexată la aripa vestică a mănăstirii. La începutul secolului al 20-lea funcţionarea tipografiei s-a oprit, iar în 1924 clădirea a fost demolată. În 1910 tipografia şi toată instalaţia a fost mutată în mănăstirea franciscană de la Cluj. În 1926 în clădirea mănăstirii de la Cluj a luat loc o expoziţie, în cadrul căreia a fost expusă instalaţia tipografiei de la Şumuleu. Expoziţia noastră prezintă nu numai cele 125 de tipărituri şi legări aflate în colecţia noastră (tipărituri din 1676-1700, manuale din secolele 18-19, opere a unor autori franciscani, cărţi de rugăciuni, cărţi de psalmi, publicaţiile diferitelor societăţi religioase, etc.), ci şi unele piese din instalaţia tipografiei de odinioară: unele scule ale atelierului, gravuri pe aramă ale icoanelor şi ilustraţiilor.

Trandafirul de aur (Rosa d’Oro) este un cadou special oferit de Papi bisericilor dedicate Fecioarei Maria. Acest dar a fost adus de Papa Francisc cu ocazia vizitei la Șumuleu Ciuc în data de 1 iunie 2019, în semn de respect față de Sfânta Fecioară. În prezent, este singurul Trandafir Papal acordat în Bazinul Carpatic. Inițial Papii au oferit Trandafirul de Aur persoanelor care au atins merite deosebite în slujba Bisericii. Obiceiul a fost menționat pentru prima dată în 1049, în contextul în care Papa a donat trandafirul unui oficial eminent. Mai târziu această onoare a revenit regilor și diverselor corpuri, iar începând din secolele 13-14 trandafirul a fost oferit și bisericilor. Prima femeie care a primit Trandafirul de Aur Papal a fost Johanna de Napoli în 1368. Începând cu secolul al XVII-lea, Papa a acordat această onoare în special femeilor provenite din familiile regale pentru meritele lor și pentru eforturile lor în folosul bisericii. De la mijlocul secolului XX, Papa a onorat cu Trandafirul de Aur Fecioara Maria, la cele mai importante Sanctuare Mariane. Papa Paul al VI-lea a acordat Trandafirul de Aur bisericii din Betleem în 1963, sanctuarului din Fatima în 1965 și din Guadalupe în 1966. Papa Ioan Paul al II-lea a depus Trandafirii de Aur la altarele Fecioarei Maria din Czestochowa, Loreto și Lourdes. Papa Benedict al XVI-lea a acordat acest cadou special bisericilor vizitate din Aparecida și Mariazell, Biserica Imaculată Concepție din Washington, Nostra Signora di Bonaria din Cagliari, Rozariul Pompei și Bazilica Rozariului. Papa Francisc a oferit această distincție Sanctuareleor Mariane din Fatima, Torino, Guadalupe și Czestochowa. Trandafirul de Aur este simbolul bucuriei și al dragostei, potrivit vechilor ceremonii este simbolul lui Hristos, prin urmare, dăruirea lui nu este doar o simplă recunoaștere, ci și o misiune: cei onorați au misiunea să-l propovăduiască pe Hristos în lume. Trandafirul oferit de Papa Francisc Fecioarei Maria din Șumuleu Ciuc este realizat din argint, tulpina fiind placată cu aur de 24 de karate. Are o înălțime de aproximativ 84 cm și cântărește 1.200 grame. Trandafirul de Aur a fost amplasat lângă statuia Fecioarei Maria, care având o înălțime de 2,27 metri este cea mai mare statuie din lemn, făcătoare de minuni din lume.

Expoziția etnografică vă prezintă traiul țărănesc − alocuri prezent şi astăzi − de la cumpăna secolelor 19 şi 20. Puteţi cutreiera spațiile rurale din viața de zi cu zi specifice Ciucului cu ajutorul exponatelor caracteristice acestei regiuni. Drumul începe cu lumea îndepărtată a plaiurilor şi a stânei, urmat de atelierele meşteşugurilor de prelucrare a lemnului precum cel al dulgherului, al tâmplarului şi al rotarului. Vizita continuă apoi printr-o şură unde pot fi identificate uneltele agricole ale gospodăriei țărăneşti. Ultima stație a expoziției va fi interiorul familiar al unei case. Aici puteţi cunoaşte spațiile şi obiectele specifice industriei casnice populare prin prezentarea activităților legate de trei generații de femei.

Un punct de informare cu o sală de expoziție despre conviețuirea om-urs la Băile Tușnad pentru turiști și localnici amenajat în cadrul proiectului intitulat „WatchBear & AdvoCity – urși și oameni pentru viitor comun”. Pentru rezervare (maxim 15 locuri), detalii și vizite în afara programului, vă rugăm să ne sunați la următorul număr de telefon: +40 743 775 213.

Salvarea tezaurului și a valorilor patrimoniului cultural este o sarcină nobilă și plină de responsabilitate. Restaurarea impune iscusință, răbdare infinită, smerenie și respect față de opera de artă. Ea implică studii aprofundate, nu numai în cunoașterea stilurilor și a tehnicilor vechi, dar și în stăpânirea tehnice moderne puse în slujba întreținerii operelor de artă. În acest spirit s-au efectuat operații de restaurare, constând în documentarea obiectelor de artă, examinarea lor macro- și microscopică, dezinfectare, consolidare, curăţare uscată şi umedă, completare cu material identic, grunduire și completare cromatică. Vizitatorii și cititorii pot avea cu ajutorul documentației foto o viziune asupra secretelor de atelier și pot admira opere de artă de valoare, atât din punct de vedere artistic, cât și cultural-istoric: fragmente de codice, manuscrise din hârtie și pergament din secolele 13-17, cărţi vechi din secolele 15-19, documente de și hârtie din secolele 18-20, statui din lemn policrome, icoane, un prapur, acoperământ de potir și casule din secolele 17-20. Cărțile, documentele, manuscrisele din hârtie și pergament au fost restaurate de Éva Benedek, iar statuile, picturile prapurului şi icoanele de Zsuzsanna Mara. Conservarea textilelor este rezultatul muncii comune.

La aproximativ 3 kilometri distanță de Porumbenii Mari, pe versantul dealului "Várfele" care se înalță deasupra văii râului "Vágás", a existat un castel în perioada antichității și în perioada Árpád. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, acest castel ar fi putut servi drept refugiu și adăpost pentru stăpânii din Porumbenii Mari și pentru locuitorii satului. Pe malul râului "Vágás", localnicii au construit în 2023 o reprezentare imaginară a vechii fortificații, prin efortul comunității. Clădirea, numită "Várféle" (sens: similar unui castel), este amplasată lângă Fântâna Prințesei Triste într-o zonă care servește și ca punct de belvedere. Edificiul integrează stilistic elemente ale vechilor castele, cetăți medievale și biserici fortificate din regiunea secuiască. În apropiere, au amenajat un lac. "Várféle" poate fi vizitat gratuit oricând. Potrivit legendei, castelul de pe dealul "Várfele", ale cărui urme sunt acum doar ruine și artefacte, a fost construit de Prințul Csaba, care l-a lăsat apoi uneia dintre fiicele sale. O fântână a fost creată din lacrimile nepotului său orfan, cunoscută acum sub numele de Fântâna Prințesei Triste. O altă legendă povestește că în apropierea castelului se afla un lac, pe fundul căruia un șarpe alb uriaș păstrează comoară fabuloasă. Foto: Mihálydeák Antal

Viaductul Caracău este un viaduct de cale ferată pe tronsonul Miercurea Ciuc – Ghimeș, care a fost dat în folosință la 18 octombrie 1897. Viaductul a fost distrus complet în 1944, ca urmare a luptelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Din decembrie 1944 și până în 12 februarie 1945 inginerii constructori români au realizat un viaduct provizoriu, complet din lemn (3.600 mc). Aceasta a fost o performanță unică în istoria construcțiilor feroviare. În paralel s-a început construcția unui nou viaduct, acesta fiind pus în funcțiune la 14 septembrie 1946. Noua construcție a viaductului a fost cel mai mare pod de cale ferată executat din beton armat din România. Lungimea totală a viaductului este de 264 m, bolta are deschiderea de 100 m, iar săgeata este de 37 m. Lățimea bolții este de 6.50 m la cheie și de 10 m la naștere. Secțiunea bolții este casetată, având înălțimea de 2.5 m la cheie și de 4.8 m la naștere. Foto: Bartalis Zsombor

Poate că aţi auzit deja despre berea Igazi Csíki Sör, poate aţi şi gustat-o deja. Dar stiaţi că pentru producerea acestei bere meşteşugită sunt folosite numai produsele naturale şi că în anii trecuţi berea a cucerit mai multe medalii la diferite festivaluri? Cu ajutorul nostru puteţi descoperi secretele şi technicile de fabricare şi puteţi degusta toate tipurile de bere produse la barăria din Sânsimion. Ofertă: Oferta 1: • 125 g chips CSÍKI •  Preț: 55 RON/persoană Oferta 2: •  Preț: 110 RON/persoană Oferta 3: •  Preț: 120 RON/persoană Pentru copii: Vizită la fabrică și prezentarea tehnologiei Bucăți de pui cu cartofi prăjiți și sos Preț: 50 RON/persoană Taxă de intrare la fabrica de chipsuri Csíki: 30 RON/persoană Programare: +40755 030 895, latogatokozpont@csikisor.hu Alte programe: • Vizită la fabrica "Csíki Csipsz"