Locații

Dumbrava Castanilor din Crăciunel este unic în Ţinutul Secuiesc, deoarece doar în această arie se pot găsi castani (Castanea Sativa) de o sută de ani. Crăciunel este o localitate în valea Homorodului-Mic, la 21 km Sud de oraşul Vlăhiţa. Pârâul curge prin centrul satului pe o distanţă aproximativă de 1 km şi are un afluent, Aluniş. Localitatea este delimitată la Est de stânca Rika făcând parte din munţii Perşanii, la nord este satul Mereşti, la vest bazinul celor două sate Homorod, iar la sud comuna Ocland. Pădurea s-a îndepărtat de la marginea localităţii pe parcursul anilor, având în vedere activitatea de ardere a varului care a fost o meserie specifică zonei. Astăzi această meserie nu mai este practicată în localitate. Mulţumit unui microclimat favorabil, în colţul din Vest al localităţii s-a instalat o pădure mixtă de castani şi nuci, la care turiştii sunt conduşi de indicatoare sculptate din lemn. Dumbrava castanilor se întinde pe un teritoriu de 2 hectare. Locul şi-a primit denumirea după numele latin al castanilor - Castanea Sativa, care este un arbore din familia fagilor, provenind din Sud-Estul Europei. Fructele era cunoscut şi cultivat încă de pe vremea Romei antice şi în timpul colonizărilor a fost introdus pe teritorii mai nordice decât aria sa naturală. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă. Fructele gustos este des folosit ca ingredient de fabricanţii de ciocolată şi delicatese. Coacerea sau prăjirea se pot face şi sub formă granulară, obţinându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. În prima săptămână a lunii octombrie din fiecare an în Dumbrava castanilor se organizează Festivalul Castanilor, în cazul vremii nefavorabile evenimentul are loc în casa de cultură a localităţii. Festivalul are un program variat cu programe culturale, învăţatul cultivării castanelor, concursuri şi se pot mânca cozonac secuiesc şi multe castane. Sursa: 7csoda.zoldszekely.ro

În partea de jos a Luetei se găsește Casa de sare, ținută în evidență ca și monument ce aprovizionează cu sare nu numai satul Lueta, ci și pe cele din jur. În regiune se mai găsesc astfel de case în Merești, Sânmartin, Corund și Praid, dar sătenii sunt de părere că aici se găsește sarea de cea mai bună calitate. Casa de sare are un trecut de sute de ani. A fost construită în 1866 peste fântână (drept mărturie stă inscripția de deasupra intrării). În 1996 clădirea a primit un acoperiș nou. Odinioară așezarea a avut și mină de sare, însă aceasta a funcționat numai pe o perioadă scurtă.  Satul este așezat pe un strat de sare de mare dimensiune ce este legat de câmpul de sare din Praid. Undeva sub sat, câmpul de sare se întâlnește cu o sursă de apă rezultând Fântâna de Sare, soluția sărată de aici fiind extrem de concentrată. Localnicii au foarte mare grijă de fântână, asigurându-și de aici cantitatea de sare de care au nevoie.

În Grădina păsărilor ornamentale Corund trăiesc aproape 40 de specii de păsări, de la păuni și păsări acvatice la fazani și papagali. Există posibilitatea să mângâiați păsările, și să hrăniți unele specii.   Specii de păsări: 13 specii de fazani; păuni violeți, albaștri, arlechini și albi; diverse specii de potârnichi; diferite specii de porumbei; prepeliță; gâște cu obraz alb; gâște de Nil; gâște fluierătoare; gâște sălbatice; rațe mandarine, Bahama, amazoniene și multe alte specii de rațe; 14 specii de papagali; găini ornamentale; lebede. Taxă de intrare: sistem de onoare 

Grota Urşilor este o formaţiune carstică reprezentată de un ansamblu de coridoare adânci şi înguste, pe alocuri prelungite cu nişe, scobituri şi mici peşteri, formate prin fenomenul de eroziune naturală a calcarelor sub acţiunea apelor de infiltraţie.  Grota a primit numele după ce au fost descoperite aici rămășițele unor urși de cavernă (Ursus spelaeus). Alături de ea, este o altă grotă asemănătoare, numită Cerdacul Iadului. Situl respectiv este localizat în porţiunea sudică dinspre Valea Vinului, a celei mai mari depuneri de travertin din Depresiunea Borsec. Obiectivul face parte din ansamblul carstic al Scaunului Rotund (rezervaţie naturală de tip geologic şi botanic). Această rezervaţie se găseşte la nord de oraşul Borsec şi la est de staţiunea Borsec, ocupând o suprafaţă de 40 ha. Se poate ajunge la Grota Urşilor fie din staţiune, pe lângă izvoarele 10 (Kossuth), 11 (Petőfi ), Poiana Zânelor şi coborând puţin pe o cărare marcată cu triunghi roşu. În Poiana Zânelor sunt mai multe panouri indicatoare.

Descoperiți lumea magică a Imperiul Poneilor și Mini Dino Parc, situat în Lupeni, la doar 12 kilometri de Odorheiu Secuiesc! Acest loc de poveste oferă experiențe de neuitat pentru copii și adulți. Imperiul Poneilor: • Copiii au posibilitatea de a călări și de a mângâia ponei. • O expoziție de căruțe de ponei îi așteaptă pe vizitatori. • Alte animale mici: iepuri, găini, miei, păuni, porumbei și fazani. Mini Dino Parc: • Situat într-un mediu forestier plăcut. • Program ideal pentru familii, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Parcul este deschis zilnic între orele 10:00 și 18:00. Vizitați-ne și bucurați-vă de apropierea naturii și de experiențele speciale!

Sat laureat cu premiul Europa Nostra. În sud-vestul judeţului Harghita, la o distanţă de 25 kilometri de Odorheiu Secuiesc şi la 18 kilometri de Cristuru Secuiesc se află localitatea Inlăceni, un sătuc nealterat de sute de ani, frumos ca în poveştile copilăriei. Vârsta caselor din Inlăceni se măsoară în secole, majoritatea fiind monumente de arhitectură rurală ridicate pe vremea când scândurile se îmbinau între ele cu şipci din lemn. Toate seamănă izbitor între ele. Construite din piatră şi din lemn, sunt văruite numai în alb sau azuriu, acoperite cu ţigle mici, fabricate pe vremuri în sat, iar grădina de flori din faţa casei este nelipsită. În nicio casă nu se intră direct din curte, ci pe la mezanin, urcând pe o scară din lemn sau pe câteva trepte din piatră, parterul scund şi subsolul fiind destinate bucătăriei, încăperilor pentru păstrarea alimentelor şi pivniţei.  Însă particularitatea ce asigură Inlăceniului statutul de unicat în România este mulţimea străzilor şi uliţelor care împânzesc satul şi al căror număr îl depăşeşte pe cel al caselor. Dispuse oarecum concentric, se răsfiră către cele patru intrări în sat, traversând proprietăţile oamenilor. Sunt întortocheate precum edificiul mitic construit de către Dedal, de aici şi numele de "satul labirint”, care i-a fost atribuit localităţii. Cover foto: Mihálydeák Antal  Surse text și video: https://www.descopera.ro; https://www.youtube.com/  Magyar Művészeti Akadémia MMA

Insect Park se află lângă Parcul Mini Transilvania, unde sunt expuse atât insecte gigant, de 2 metri înălțime, cât și insecte mai mici, realizate de echipa noastră. Parcul este singurul de acest fel din România și al doilea din Europa, unul asemănător poate fi vizitat în Polonia. În parc sunt expuse 18 insecte gigant, robotizate, turiştii putând să vadă și să audă cum se manifestă ele în natură. Insectele expuse sunt de la noi din ţară, de la banala căpuşă, la lăcuste, furnici, fluturi, buburuze sau chiar scorpioni. Informație: Parcul Insectelor se află la Băile Seiche, lângă Odorheiu Secuiesc. Bilete:  • Bilet pentru adulți: 25 RON • Bilet pentru copii (gratuit pentru copiii sub 3 ani): 15 RON • Bilet pentru pensionari: 15 RON • Bilet de grup (minim 10 persoane): • Adulți: 22 RON • Copii / pensionari: 13 RON ATENȚIE! !!! Persoanele cu dizabilități beneficiază de intrare gratuită, dacă au în posesie un document care dovedește acest fapt !!! Vă așteptăm cu nerăbdare la Băile Seiche, pentru a petrece o zi de neuitat!

Cea mai importantă destinație turistică pentru turiștii care vizitează Valea Mureșului este sursa râului Mureș, denumit de unii turiști și locul de unde izvorăsc legendele. Locul în care apa limpede a izvorului vede lumina zilei se află într-un loc mirific, la altitudinea de 1350 m, pe versantul sudic al Muntelui Negru (Fekete Rez în maghiară). Râul Mureș propriu-zis se compune din captarea a trei pâraie: Pârâul Mic, Pârâul Varului ce se varsă în Pârâul Mare. Sursa foto: www.triff.ro

Acesta este unicul tinov montan din Munții Harghitei de Nord. S-a format pe exteriorul unui con vulcanic care se află între culmile Vârful Ostoroș (1386 m), Vârful Fagul Roșu (1336 m), și Vârful Observatorul (1372 m), fiind la 1180 metri altitudine. Vegetația s-a stabilit treptat peste lacul colmatat, azi formând acest tinov minunat de munte. Aria protejată de 20 hectare, de tip botanică se poate accesa urmărind traseul turistic care pornește de la biserica din Cârța. Pe suprafața tinovului găsim o serie de plante ocrotite, cum ar fi gălbeneaua (Liguaria sibirica), specia de salcie (Salix pentandra) și bumbăcărița (Eriophorum vaginatum). Un grup de cercetători de la Cluj-Napoca a descoperit aici în anul 2000 o nouă specie de păianjen, unicat pentru România, o specie relictă rămasă din perioada ultimei ere glaciare, numită Meioneta similis, specie care a mai fost semnalată doar în Islanda, Finlanda și nordul Rusiei. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro

Lacul Iezer, cunoscut și sub numele de perla alpilor, este situat în Munții Călimani la o altitudine de 1730 m.  Unii îl numesc un lac fără fund. Potrivit unei legende, o rață de plumb a fost aruncată în lac și găsită ani mai târziu la Marea Neagră. Lacul Iezer are o suprafaţă de 0,13 ha şi o adâncime între 3 şi 5 m. Este un lac rãmas din ultima glaciațiune, format în locul unei morene terminale, unde depozitele adunate de debris au format un strat impermeabil, în spatele cãrei s-a format lacul. Este alimentat de douã izvoare, iar apa din lac se varsã în pârâul Puturosul. Foto: Amazing Nature/Páll Róbert

Lacul Rák este situat la 2 km nord de Porumbenii Mari, la altitudinea de 600 m. S-a format în urma unei alunecări de teren la sfârșitul perioadei glaciare. Relieful este format din roci sedimentare neogene, din marme argiloase sarmatiene și din gresii. Circumferința lacului este de 800 m, lungimea 250 m, lățimea 150 m, adâncimea este de max. 7 m, iar suprafața lacului este de 28.000 mp, 10 ha cu terenurile aferente. Această zonă de 10 ha este rezervatie naturală ocrotita de Legea nr. 5/2000. Lacul și împrejurimile sale adăpostesc multe specii rare de plante, cum ar fi otrățelul de baltă (Utricularia vulgaris), o plantă carnivoră care se hrănește cu insecte acvatice mici, raci și larve de țănțari.

Lacul Roșu este una dintr-e cele mai mare lac de baraj natural format pe teritoriul României și face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Este situat la poalele muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la 26 km de orașul Gheorgheni, fiind accesibil de pe drumul național DN12C. Lacul s-a format în anul 1837, în urma unor furtuni și ploi torențiale, prin surparea unei porțiuni din muntele Ghilcoș spre poalele masivului Suhard, barând valea râului Bicaz. Denumirea lacului atât în limba română, cât şi în limba maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoş (Ucigaşul), ori de la pârâul Roşu (Verescheu). Astfel, în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş precum şi Tăul Roşu. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu.  Culoarea roșie a lacului este dată de argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate în lac. Totodată, rocile de aceeași culoare ale masivului Suhard accentuează culoarea roșie a lacului. Priveliștea este spectaculoasă datorită pădurii scufundate în lac, din care se mai văd din loc în loc trunchiurile molizilor ce străpung luciul apei, dând lacului un aspect unic în peisajul lacustru românesc. Lacul are forma literei L și două brațe: Brațul Valea Oii, cu o lungime de 900 m și Brațul Valea Suhardului ce măsoară 438 m. Format la altitudinea de 983 m într-o depresiune cu un climat predominant subalpin, lacul are o suprafață de 12,6 ha, o lungime de 2,5 km și o lățime de 100-200 m, un volum de 680.000 metri cubi și o adâncime maximă de 10,5 metri. Suprafața lacului se micșorează de la an la an din cauza fenomenului de colmatare, prin aluviunile depuse de râurile ce se varsă în lac. În aval de Lacul Roșu încep Cheile Bicazului, 6 km de chei spectaculoase în Carpații Orientali, pe valea râului Bicaz, care fac legătura între Transilvania și Moldova, și care, împreună, formează un ansamblu turistic unicat în România. Tot aici se află și stațiunea cu același nume, care beneficiază din plin de clima subalpină și oferă amatorilor de drumeție itinerarii deosebit de atrăgătoare.  Cover foto: Mihálydeák Antal  Foto: Zomborácz Zsolt, Szőke Éva

Lacul Sfânta Ana, situat în craterul Ciomatului Mare, este singurul lac de origine vulcanică din Europa Centrală și de Est, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic al Ţinutului Secuiesc. Este înconjurat de pereții abrupți ai conului vulcanic al muntelui Ciomat, cu câteva vârfuri mai înalte: Ciomatul Mare (1301 m), Ciomatul Mic (1238 m), dealul Tata (1174 m) sau Piscul Pietros (1125 m).  Unic în Europa, lacul se află la 946 m altitudine, având un diametru de 1737 m, iar adâncimea lui cea mai mare fiind de 7 m.  De pe marginea craterului, 13 pâraie cu caracter temporar, formate în urma averselor, aduc apa şi pietrişul în lac. Lacul este alimentat din apă de ploaie şi din apa rezultată în urma topirii zăpezilor.  Pe marginea nordică şi pe cea vestică a început procesul de sedimentare a lacului, fundul lacului fiind acoperit de un strat de nămol din ce în ce mai gros. Adâncimea lacului măsoară în prezent 6,5 m în punctul cel mai adânc. Pe timp frumos, mai ales fără vânt, se pot observa bule de gaz, care se ridică de pe fundul lacului și care sunt de fapt manifestări ale activității post-vulcanice. În partea de nord, nord-est a lacului se poate observa un strat de turbă plutitoare care are o grosime de aproximativ un metru. Vizită la Lacul Sfânta Ana Natură, aer curat, mișcare și timp petrecut împreună!  Rezervația naturală Lacul Sfânta Ana-Tinovul Mohoș, este un loc excelent pentru familii, unul dintre locurile unde pe lângă admirarea peisajului și al naturii se formează atitudinea generațiilor viitoare față de mediul înconjurător.  La malul lacului se servește cel mai bun kürtőskalács și langoș din țară, iar printre mâncarea servită la terasă se găsesc opțiuni și pentru copii. Băuturile răcoritoare naturale și carbogazoase, berile nealcoolice sau alcoolice, ciocolata fierbinte, ceaiul și cafeaua pot fi savurate la eco-bufetele din parcare sau cel de la malul lacului. Toate produsele sunt vândute în ambalaje de sticlă sau ecologice.  Cover foto: Fodor István

Îți place să faci fotografii și videoclipuri? Îți plac locurile speciale? O experiență de neuitat în 5 teme! Fă-ți fotografii cu tine și cu prietenii tăi și împărtășește-le online!

Bazinul Ciucului de Jos se caracterizează prin mulțimea izvoarelor de apă minerală, bogate în sodiu, magneziu, calciu și hidrocarbonați, care oferă o apă potabilă de calitate excepțională și contribuie totodată la formarea unor habitate caracteristice de mlaștini turboase, refugii ale multor specii de plante și animale rare. Aceste izvoare sunt deosebite și prin faptul că sările minerale (limonitul) din apă precipitează în jurul lor alcătuind conuri, sau se răspândesc în împrejurimi, ca un înveliș noroios, numit de localnici “borsár” – de aici se trage și numele mlaștinii Borşaroş, care, în prezent este formată din două zone înmlăștinite izolate: Vízkert (Grădina apei) și Omlásalja (Surpătură). Mesteacănul pitic (Betula humilis) este o comoară specială a mlaștinii Borşaroş, aici trăia odată cea mai mare populație din țară a acestei specii. Este un relict glaciar, care, cu aspectul lui de arbor minuscul ne amintește de habitatele tundrelor. În prezent sunt 20-30 de exemplare în rezervație.

Mlaştina umflată este situată la vest de Miercurea Ciuc, la sud de DN13A şi la nord-est de Băile Chirui, întinzându-se în vecinătatea izvorului Festő. Accesul e uşor, fiindcă putem ajunge acolo pe un drum asfaltat. Mlaștina se întinde pe 2 hectare și a fost inclusă pe lista rezervațiilor botanice din anul 1980. Mlaștina are 120 metri lungime și 50 metri lățime și este alimentată de izvoare de apă minerală bogate în fier. De demult s-a descoperit puterea de vindecare și binefacere a acestei ape, motiv pentru care s-a săpat o baie mică la marginea mlaștinii. Microclimatul răcoros şi umed a permis supravieţuirea unor comunităţi speciale de plante care există în mlaştini asemănătoare sau în anumite teritorii nord-europene. Aceste specii sunt numite relicte, deoarece au rămas din era glaciară. Mlaștina adăpostește plante cum ar fi ochii șoricelului (Saxifraga hirculus), Paludella squarossa specifică zonelor sub-arctice (aceasta se găsește doar în trei locuri din țară) și roua cerului (Drosera rotundifolia). Surse text și foto:http://romanianturism.com/; http://www.greenharghita.ro/

Moara de vânt din Călugăreni este un monument de importanță locală. Clădirea din secolul al XIX-lea este unică în județul Harghita. O altă curiozitate este faptul că în vremea aceea a fost construită lângă ea o moară de apă. Monumentul și-a schimbat proprietarul în 2001, iar noul proprietar a transformat clădirea într-o manieră romantică. Clădirea cu două nivele în formă de cerc este acoperită cu șindrilă. Zidurile de piatră de la nivelul inferior sunt împărțite de ferestre simple cu închidere pătrată, iar la nivelul superior al zidurilor este doar o fereastră semicirculară. Moara de vânt, considerată o curiozitate în împrejurimi, nu funcționează din secolul XIX, este doar o atracție specială al regiunii.

Orbán Balázs s-a născut în satul Poloniţa din apropierea oraşului Odorheiu Secuiesc, într-o familie secuiască cu tradiţie veche pe aceste meleaguri. A studiat la Odorheiu Secuiesc, însă în primăvara anului 1846 a părăsit meleagurile natale, pentru ca să revină abia în 1859. În anii absolutismului şi în perioada de relativă relaxare imediat următoare, el a cutreierat Ţinutul Secuiesc. A ajuns în fiecare localitate, a vizitat toate ruinele şi atracţiile naturale, luând notiţe şi imortalizând cele văzute cu aparatul de fotografiat. Între 1868 şi 1873, Orbán Balázs a publicat cele şase volume ale operei sale de marcă “Descrierea istorică, arheologică, geografică şi etnografică a Ţinutului Secuiesc”. A murit fără urmaşi, lăsând totul moştenire neamului secuiesc din care s-a tras. Respectându-i-se ultima dorinţă, Orbán Balázs a fost înmormântat la Seiche. În faţa mormântului său a fost aşezat un şir de porţi secuieşti, dintre care prima fusese chiar poarta casei sale.

STIMAȚI CLIENȚI! Suntem închiși din motive tehnice până la o dată ce o vom comunica ulterior. Ne cerem scuze pentru disconfortul creat. Muntele de Sare de la Praid este una dintre cele mai spectaculoase zone din Transilvania. Suprafața de 66 hectare a rezervației naturale se află la sud-vest de stațiunea turistică Praid și se suprapune peste domul de sare Muntele de Sare (576 m).  Muntele de Sare a ajuns să fie un dom separat datorită pârâului Corund și a activității umane. Aici puteți găsi doline în sare, chei în sare, spălări de versant în sare, izvoare de apă sărată, etc. Defileul de sare se află în partea de sud-vest a rezervației, format de pârâul Corund, care a retezat muntele de sare, treptat adâncindu-se, lăsând în urmă pereți abrupți de sare, stânci de sare albe, spectaculoase. De demult, în chei, se făcea exploatare la suprafață.  Încă se mai pot observa urmele galeriei Elisabeta, de-a lungul căreia s-au format peșteri mici în sare, curgeri de sare și noroioase. Adâncimea acestui sâmbure de sare este de 3 kilometri, având o formă elipsoidală, al cărui diametru este de 1,2 și 1,4 kilometri. Raritatea zonei sporește datorită speciilor de plante care cresc pe soluri sărate. În imediata apropiere a Centrului Wellness - viitoarelor băi, pe marginea nord-vestică a Muntelui de Sare se deschide traseul ecodidactic al Canionului de sare cu un punct de intrare, adică o mică clădire cu funcţie de centru de informare şi vizitare, folosită de custodia ariei protejate. Traseul în lungime de cca. 1 km are 7 puncte de interes prezentate în perioada iunie–octombrie de către personalul custodiei. Canionul de Sare s-au format şi datorită activităţii omului: săpăturile rămase după exploatarea sării s-au umplut cu apă de ploaie care le-a dizvolat, lărgindu-le.  Acestea s-au transformat în adevărate lanţuri de lacuri. În valea dintre lacuri s-a format canionul sării, adâncit apoi de pârâul Corund. Aici s-au organizat clăci pentru reabilitarea băilor cu nămol. Printre superbele formaţiuni create în sare cresc plante halofile, cum ar fi Salicornia herbacea (brânca). Sursa foto:http://www.primaria-praid.ro/  Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Munții Harghita-Mădăraș fac parte din punct de vedere geologic din lanțul vulcanic neogen al munților Călimani-Gurghiu-Harghita, cu un relief constituit în cea mai mare parte din roci andezitice (curgeri de lavă și piroclastite), care se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. Vârful cel mai înalt este Vârful Mădăraş (1.801 m). Se numeşte şi Muntele Sfânt al Secuilor.  De pe vârf avem o privelişte extraordinară asupra lanţului: când este vreme frumoasă, putem vedea aproape toată depresiunea transilvană, Platoul Harghita, Blatul Libanului, Munții Gurghiu, Munții Gheorgheni, Munţii Făgăraş. Arealul Harghita-Mădăraș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita.  Este și un domeniu schiabil popular, pârtiile din zonă (4,5 km) sunt la cca. 1.500 m şi 1.760 m. Sezonul de schi începe în decembrie şi poate dura până în mijlocul lunii aprilie.

La punctul de întâlnire a străzilor Petőfi Sándor şi Tudor Vladimirescu se află Casa Pál Gábor. A fost construită de avocatul Pál Gábor. Pe vremuri era casă de locuit, la parter funcționa birou de avocatură. În prezent este sediul Consulatului General al Ungariei din Miercurea Ciuc. 

„Pârâul care curge înapoi” sau „Pârâul stătător Izvoare", pe care localnicii l-au numit astfel pentru că nu are "curgere", este de fapt un canal artificial. A fost construit la mijlocul secolului trecut pentru adăpatul animalelor care pasc pe acest platou și pentru alimentarea cu apă a localnicilor. De atunci s-a format și un șanț lângă apă, numit Irigyvesze. Apa potabilă a acestui pârâu a fost condusă pe podiș, iar din cauza diferenței de nivel foarte mici, cei care coboară in valea Izvoare au senzația că apa canalului curge în sus! Admirați și dumneavoastră această atracție locală! Sursa foto și text: https://pensiuniharghitene.ro/

Dacă vă interesează viaţa animalelor sălbatice în mediul lor natural, dacă doriţi să le fotografiaţi sau să le filmaţi, vă recomandăm parcul zoogic de la Ivo (Izvoare).  Parcul de animale sălbatice de la Ivo (Izvoare) se intinde pe o suprafaţă de 320 de hectare, este brăzdat de râuri şi înconjurat de munţi.  În această regiune pitorească trăiesc în mediul lor natural căprioare, cerbi şi mufloni.  Cele câteva poteci şi gardurile au fost intervenţia noastră minimă şi necesară în frumuseţea sălbatică a naturii. Parcul de animale sălbatice din Izvoare, județul Harghita se găsește în inima Carpaților Orientali. Scopul acestuia este de a restaura mediul natural al acestor animale. Tarifele: • Tură de două ore cu ghid, în parc – 20 RON • Tură de două ore cu un ghid, prin parcul, pentru copii – 10 RON • Tură cu ghid, urmat de o degustare a produselor Honor Villa – 45 RON • Tură cu ghid, urmat de o degustare a produselor Honor Villa pentru copii – 20 RON • Sesiune fotografică de o zi. Fotografii deosebite pentru uz comercial. – 400 RON

Suntem foarte bucuroși că am reușit să creăm un loc în județul Harghita care oferă timp liber semnificativ pentru toate vârstele. Copiii și adulții se pot apropia de animalele care trăiesc în parc, le pot atinge și mângâia. În multe cazuri, contactul cu animalele poate avea un caracter terapeutic, deoarece are un efect benefic asupra sănătății noastre fizice și mentale. În zilele noastre, familiile dețin din ce în ce mai puține animale de companie, așa că unul dintre obiectivele noastre este de ajuta pe copii să cunoască mai bine animale de curte, inclusiv și unele specii exotice. Parcul de mângâiere a animalelor este în continuă extindere. Oferim, de asemenea, echitație și plimbări cu trăsura cu frumoșii noștri cai ponei. Vă urăm bun venit tuturor celor interesați de parcul de mângâiere a animalelor "Babusgató" din Subcetate Zetea. Bilete: • pentru adulți: 35 RON • pentru copii (3–14): 30 RON

Parcul Memorial a fost realizat de Fundația Pro Odorhei. Statuile reprezintă 12 personalități istorice și culturale renumite: Kós Károly, Bethlen István, Wesselényi Miklós, Bethlen Gábor, Fráter György, regele Szent László, prințul Csaba, Hunyadi János, Báthori István, II. Rákóczi Ferenc, generalul Bem, Nyírő József, iar cea de a treisprezecea îl reprezintă pe anonimul Secuiul Pribeag. Realizatorii operelor de artă sunt sculptorii Blaskó János, Hell Tibor, Krisztiáni Sándor, Lessenyei Márta și Tóth Emőke. Sursă text și foto: https://tourinfo.ro/

Fă turul Ardealului într-o singură zi! Parcul Mini Transilvania este singurul parc tematic, multicultural, cu machete ale unor clădiri istorice din România. Este situat la Băile Szejke, în apropierea orașului Odorheiu Secuiesc. Pe o suprafaţă de 8000 m2 vă oferim: • expoziție în aer liber, cuprinzând peste 120 de machete ale unor clădiri reprezentantive din Transilvania, cu un traseu printre aceste “mini clădiri”, monumente istorice şi de arhitectură, incluse în Patrimoniul UNESCO sau în Patrimoniul Naţional (mănăstiri, castele, biserici fortificate), • plimbare în parc cu mini mocăniță, unică din țară, • mini cetate medievală • Muzeul Apelor Minerale,  • muzeul porților secuiești,  • zonă de agrement,  • teren de joacă pentru copii.  Bilete: • pentru adulți: 40 lei • pentru copii (gratuit pentru copiii sub 3 ani): 25 lei • pentru pensionari: 25 lei • de grup adulți (minim 10 persoane): 35 lei • de grup copii/pensionari (minim 10 persoane): 20 lei Mini Mocăniță Secuiască:  • Bilet pentru adulți: 10 lei • Bilet pentru copii: 5 lei  Vă așteptăm cu nerăbdare la Băile Seiche, pentru a petrece o zi de neuitat! Fondatorul Parcului Mini Transilvania este echipa Legendarium din Odorheiu Secuiesc. Scopul parcului este de a prezenta diversitatea arhitecturală a Transilvaniei multiculturale prin machete, în perioadele lor de glorie, prezentând cele mai importante clădiri ale tuturor națiunilor din regiune. Multe dintre clădirile expuse fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Modelele au fost realizate de Domokos Vajda și Auróra Németh Hajnal, sub îndrumarea grafică profesională istorică a lui János Gyöngyössy. Expoziția Parcul Mini Transilvania este unică în România, realizarea acesteia fiind inspirată din ideea parcurilor Mini Europa (Bruxelles, Belgia) și Minimundus (Klagenfurt, Austria). Obiectivul proiectului fiind prezentarea diversității arhitecturale din Transilvania. Realizarea Parcului Mini-Transilvania constituie o soluție inovatoare de promovare a patrimoniului cultural național. Vizitatorii parcului vor avea posibilitatea de a vizualiza în miniatură cele mai importante monumente istorice și simboluri ale identității naționale. Prin aceste machete își pot îmbogăți cunoștințele în domeniul patrimoniului cultural, material al Transilvaniei. Precum și conștientizarea importanței preocupării de a fi adoptate și implementate măsuri de protejare a acestor valoroase elemente patrimoniale.

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc. Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita. Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C), care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la nord de Sândominic, de pe DN12. Rezervaţii naturale incluse în parc: Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul Roşu, Cheile Şugăului (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha). Suprafaţa PNCB-H: 6793,64 ha.

Peștera de Gheață din Borsec face parte din zona carstică a Dealului Scaunul Rotund, cea mai importantă depunere de travertin din țară (tuf calcaros, alb-cenușiu, care se poate lustrui ca marmura și este folosit în construcții, la placarea ornamentală a fațadelor). Sub acțiunea apelor de-a lungul timpului s-au format mai multe formațiuni carstice, printre care și Peștera de Gheață. Zona carstică se întinde pe o suprafață de 70 de hectare, iar travertinul de aici a fost exploatat și folosit în ornamentarea multor instituții din România, inclusiv Palatul Parlamentului sau unele stații de metrou din București. Peștera de Gheață este situată în zona muntelui Gâtul Chibei și s-a format într-o grotă a masivului de travertin. Este dezvoltată ca o fisură verticală cu aspect de canion și are o înălțime de 50 de metri. Ca lungime, nu depășește 60 de metri, însă numai porțiunea inițială este accesibilă vizitatorilor. Denumirea și-a câștigat-o datorită infiltrațiilor de apă care îngheață și iau forma de stalactite și stalagmite. Ele se îngroașă pe timp de iarnă, iar primăvara târziu sau vara se topesc. Odată ajuns în fața peșterii, se simte curentul rece din interior. Un culoar strâmt, printre doi pereți de stâncă, conduce într-o parte întunecată, unde peștera își deschide spectacolul, unul al gheții. Pentru a vedea formele concreționate, sculptate în gheață, este nevoie de o lanternă puternică. Aici se poate ajunge pe un scurt traseu turistic marcat, prin padure, ce pornește din marginea stațiunii, crucea roșie pe fond alb. Se trece pe la Mofeta (Izvorul Străvechi), apoi se ajunge la Peștera de Gheață. La un sfert de oră de mers de la acest obiectiv, se află și Grota Urșilor, un culoar-defileu fără tavan. Sursa foto: https://www.tripadvisor.com/

Aflată în mijlocul Cheilor Varghişului din Munţii Persani, Peştera Mereşti este o bijuterie speologică, fiind încadrată de specialiștii carstici drept una dintre cele mai lungi peșteri existente în Carpații Orientali. Lungimea peșterii este de aproape 1400 metri. Peştera este pe peretele drept al Cheilor Varghişului, în dreptul unui pod, în aşa-numita Stâncă a Minunilor. Pentru a intra în peşteră trebuie să urcaţi nişte scări metalice. Peştera Mereşti are două săli principale – sala Mare şi Sala Fekete Istvan. Fekete a fost speologul care, în 1835, a cartografiat peştera în asemenea detaliu, încât hărţile sale pot fi folosite fără probleme şi astăzi. În peșteră au fost descoperite fosile ale omului preistoric. Tot în peşteră a fost găsită o adevărată comoară, în ultima sală, la aproape un kilometru de la intrare, unde apa care a săpat în rocă a adus cu ea bucăţi de pietre preţioase care s-au sudat de pereţii peşterii. Peştera adăposteşte multe vieţuitoare şi plante ce au fost îndelung cercetate în timp. Acum, principalii locuitori ai peşterii sunt liliecii. Sursă text, foto: http://www.turism-transilvania.ro/location/pestera-meresti

Peştera Şugău este situată în Grupa centrală a Carpaților Orientali, în Munții Giurgeului, Masivul Șipoș (1600 m), la altitudinea absolută de 1060 m. Peștera și ariile protejate aferente se află în totalitate pe teritoriul administrativ al comunei Suseni, pe proprietatea Composesoratului Valea Strâmbă. Peștera Șugău are o lungime de 1021 metri și o dezvoltare pe patru niveluri (etaje), din care cele trei superioare sunt fosile (uscate) și cel inferior este activ (cu curs activ de apă, pârâu). Etajul activ este un izvor carstic, fiind izvorul Pârâul Șugău. Principala atracţie din peştera, vestită tot datorită legendei ce o învăluie, este Lacul Îndrăgostiţilor, aflat într-una dintre săli. Se spune că cei care vin aici şi beau din apa lacului vor rămâne îndrăgostiţi de-a pururi. Căile de acces:  - cu autoturisme: de pe DN 12 sau E 578, din centrul comunei Voslăbeni, prin drumul Nicodim Rusu (6 km);  - cu autocarul: de pe DN 12 sau E 578, pe DF Arama Neagră (6 km);  - pe jos: pe potecile marcate din Gheorgheni către Voșlăbeni, prin Pasul Borzoka (Munții Giurgeu), pe marcajul cruce albastră (7 km). Oricare dintre trasee poate fi parcurs și de familii cu copii. Traseele nu prezintă mari dificultăți. Pogram de funcționare al Peșterii Șugău: - 01.07.- 10.09., zilnic, de la orele 10,00-17,00, ultima intrare fiind la 16,00; - 11.09.-30.06., în fiecare sfârșit de săptămână, de la orele 10,00- 16,00. Este recomandată programarea prealabilă. Date de contact: Simon László: +40744701815 András Zsolt: +40741131019 PROGRAM TURISTIC: Vizită la Peștera Șugău Foto: András Zsolt

Trei străzi principale care se întâlnesc şi alte câteva străzi laterale împrejmuiesc miezul istoric al oraşului care constituie centrul localităţii. Biserica Reformată care se înalţă în mijlocul lui l-a împărţit cândva în Piaţa de Jos şi Piaţa de Sus (astăzi Piaţa Városháza şi Piaţa „Márton Áron”). În centrul istoric se regăsesc monumente şi clădiri cu caracter de monument istoric. Aspectul arhitectural al centrului oraşului este definit de baroc, clasicism şi de arhitectura secolului al XIX-lea. Clădirile publice, bisericile, magazinele, toate evocă o atmosferă istorică, în ciuda faptului că centrul şi-a câştigat aspectul de astăzi abia în secolul al XX-lea. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

În partea externă a curbei, pârâul Tolvajos erodează peretele stâncii. După un timp, roca vulcanică cu o structură mai puţin rezistentă, nu mai susţine greutatea ei proprie şi cade în pârâu. În acest loc pârâul şi-a continuat cursul sub stânca căzută, rezultând formaţiunea caracteristică, ce seamănă cu o căsuţă mică, o "colibă". Conform tradiţiei, locul a primit din această cauză denumirea de "Piatra Colibei". Este accesibil dinspre drum naţional 13A, spre Băile Chirui.

Pe lângă obiectivele montane mai cunoscute ale Ţinutului Secuiesc, cum ar fi Munţii Harghitei, Cheile Bicazului, Lacu Roşu sau Lacul Sfânta Ana, această regiune mai ascunde multe obiective turistice demne de admiraţie. Printre acestea se numără şi Masivul Hăşmas, cunoscut printre iubitorii drumeţiilor mai ales datorită obiectivului turistic numărul unu al acestor munţi, Piatra Singuratică. Sunt de asemenea des străbătute cărările Hăşmaşului Mare, Hăşmaşului Negru, cele ale Vârfului Ascuţit (Ecem) sau cele aflate la baza fascinantului grohotiş Moara Dracului. Cabana construită la picioarele Pietrei Singuratice reprezintă un important punct de întâlnire a mai multor trasee turistice, având totodată o privelişte fascinantă atât spre Depresiunea Ciucului, cât şi spre munţii Ciucaş, Bucegi, Piatra Craiului, etc.  Traseele turistice marcate nu reprezintă niciun pericol, ele putând fi parcurse fără probleme de către orice turist obişnuit cu cărările munţilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre escaladarea hornului Pietrei Singuratice.  Cu toate că în vara anului 2008 traseul a fost prevăzut cu cabluri din oţel, escaladarea acestei porţiuni impune îndemânare, forţă fizică şi multă atenţie din partea căţărătorilor amatori. Cei care ajung cu bine pe vârful aflat la 1608 m altitudine vor fi răsplătiţi de o panoramă intr-adevăr copleşitoare. Foto: Dezső László • Tură la Piatra Singuratică 1 • Tură la Piatra Singuratică 2

Rezervația naturală Piatra Șoimilor se întinde pe o suprafață de 1,5 hectare, la vest de orașul Băile Tușnad, pe malul stâng al Oltului. Este localizată în extremitatea sud-estică a lanțului vulcanic Harghita, pe versantul estic al conului vulcanic Pilișca Mare. Cea mai spectaculoasă priveliște oferă turnul de andezit Piatra Șoimilor (824 m), care se înalță deasupra văii Oltului, oferind o panoramă perfectă asupra cadrului natural. Rezervația își datorează titulatura existenței unor floricele galbene, ce doar aici mai trăiesc din toată țara, vulturica lui Teleki (Hieracium telekianum) și vulturica onaltă (Hieracium piloselloides). Tot aici găsim și alte plante rare ocrotite ca borșișorul (Sempervivum marmoreum), pojarnița perforată (Hypericum perforatum) și drobul de munte (Cytisus hirsutus). În timpul lunilor de vară, de-a lungul cursurilor celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii (Telekia speciosa) care poate ajunge uneori și la 2 metri înălțime. Din fauna acestei rezervații putem aminti o serie de păsări de pădure: huhurezul mare (Strix uralensis), buha (Bubo bubo), scorțarul (Sitta europaea), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), pănțărușul (Troglodytes troglodytes) sau pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), apoi păsări răpitoare diurne ca șorecarul comun (Buteo buteo), uliul păsărar (Accipiter nisus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), uliul porumbar (Accipiter gentilis) și uneori și acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Un fenomen comun în jurul stațiunii este apariția ursului brun, de aceea vizitarea rezervației pe timp de seară sau noaptea nu este recomandată. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro/

Rezervația botanică se întinde pe o suprafață de 20 hectare, aflată în nordul DN13B, în nord-vestul satului Borzont. Grosimea stratului de turbă nu este constantă, se subțiază treptat spre piemont. Dintre plantele rare ocrotite, care se află pe teritoriul rezervației, putem aminti coada șoricelului (Achillea impatiens), taula, daria, gălbenelele și garofița de munte (Dianthus superbus). Pe suprafața turbăriei se adăpostesc o serie de specii de păsări rare, ocrotite, cum sunt: becațina comună, codobatura galbenă, cristelul de câmp (Crex crex) și prepelița. Dintre speciile de păsări răpitoare rare, amintim vânturelul roșu, șorecarul comun, eretele vânăt. Sursă text și foto: http://www.greenharghita.ro